Dumnezeu şi politica internaţională

Mesajul pe care îl am astăzi pentru dumneavoastră se intitulează: ,,Dumnezeu si politica internaţională”. Poate că unii veţi reacţiona la acest subiect, spunând că nu vă interesează politica. Ei, ceea ce vreau să ştiţi, este că nici pe mine nu mă interesează ce spun şi fac oamenii politici. Dar mă interesează, în mod deosebit, ceea ce face Dumnezeu, în procesul cârmuirii popoarelor şi a conducerii acestora către împlinirea scopului Său veşnic. Dumnezeu face politica internaţională. Regii, preşedinţii, parlamentele şi guvernele nu sunt altceva decât nişte pioni, marionete sau unelte în mâna lui Dumnezeu, prin care El îsi duce la indeplinire planurile Sale. Prin urmare, tot ce se întâmplă cu ţara noastră si cu orice altă ţară, nu decide nici preşedintele, nici parlamentul, nici Uniunea Europeană, nici Masoneria nici o altă persoană sau structură internă sau internaţională, ci Însuşi Dumnezeu, adică Tatăl meu. De aceea, este absolut important să ştiu în ce fel influenţează El destinele ţărilor şi popoarelor. Poate că titlul predicii nu sună foarte evlavios, însă dincolo de anumiţi termeni, care uneori pe bună dreptate stârnesc indignarea, Dumnezeu este Cel care conduce mersul istoriei.
In continuare, folosind Cuvântul lui Dumnezeu, vom căuta să descoperim în ce fel face El lucrul acesta.
1.Dumnezeu dă fiecărui popor un ţinut pe care să-l locuiască şi pe care să-l stăpânească.
Din cartea Iosua şi din cărţile lui Moise, observăm că Dumnezeu se ocupă de poporul Său ca să-i dea o ţară de locuit. Dumnezeu face lucrul acesta atât la nivel global cât şi în plan individual: Adică, Dumnezeu oferă un spaţiu de locuit poporului ca întreg, dar şi fiecărei seminţii şi familii în parte. Dumnezeu oferă poporului Canaanul, dar fiecare seminţie şi familie trebuie să treacă prin faţa lui Iosua ca să-si primească moştenirea de la Domnul prin tragere la sorţi. Cred că de aici avea să se inspire David cand avea să spună în Psalmul 16:6: ,,O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată’’.
Însă pentru a putea face o aplicaţie practică la vieţile noastre, aş vrea să observăm un lucru foarte interesant, legat de modul în care Dumnezeu oferă poporului Său moştenirea. Pentru fiecare palmă de loc, primită de la Domnul, Israel trebuie să lupte şi să şi-o câştige prin efort susţinut. Caleb trebuie să lupte pentru Hebron. (Iosua14) Fiii lui Iosif, care considerau prea strâmt locul primit pentru ei, au fost învăţaţi să taie pădurea şi să izgonească pe cananiţi de acolo, dacă doreau să-şi lărgească hotarele. (Ioaua17) Observând graniţele fizice ale Canaanului, vom constata că niciodată Israelul n-a stăpânit tot teritoriul promis lui de către Dumnezeu, cu o scurtă excepţie pe vremea lui David şi Solomon. Aceasta nu s-a întâmplat din cauza lui Dumnezeu ci numai din cauza sa. (Vezi Judecători 1şi 2)
In ceea ce ne priveşte, Dumnezeu face copiilor Săi multe promisiuni, atât de ordin fizic, cât şi de ordin spiritual. Dar fiecare promisiune divină, pentru a deveni realitate, trebuie câştigată prin muncă şi luptă intensă. Daniel a aflat din cartea lui Ieremia că trebuiau să treacă şaptezeci de ani pentru dărâmăturile lui Israel. Când a constatat că vremea se împlinise a început să se roage ca Dumnezeu să-şi ducă la împlinire promisiunile de rezidire. (Daniel 9) Pentru împlinirea promisiunii venirii lui Mesia în această lume, s-au rugat oameni evlavioşi care aşteptau mântuirea lui Israel. Pentru împlinirea făgăduinţei trimiterii Duhului Sfânt s-au rugat apostolii. Pentru împlinirea promisiunii venirii a doua a lui Hristos, se cere Bisericii să se roage. Mântuirea sufletelor celor aleşi de Domnul, se duce la împlinire şi ca urmare a rugăciunilor noastre. Dumnezeu nu face în lume, aproape nimic fără rugăciunile, munca şi lupta Bisericii. Acest fapt mie îmi comunică un adevăr foarte important : Înseamnă că Dumnezeu îşi include şi poporul Său în procesul conducerii lumii. Dumnezeu conlucrează cu poporul Său în demersul cârmuirii istoriei. Credincioşii pot influenţa viitorul unei naţiuni, din toate punctele de vedere, mai mult decât o pot face oamenii politici sau cei bogaţi. Istoria confirmă din plin această idee. Naţiuni, precum America şi altele ca ea s-au ridicat prin munca şi lupta Bisericii. Promisiunile lui Dumnezeu atât cele care vizează domeniul material, cât şi cele care vizează domeniul spiritual, devin realitate în viaţa noastră, în funcţie de modul în care luptăm pentru ele prin rugăciune si de modul în care muncim pentru ele in fiecare zi.
Însă lucrul care mi se pare şi mai interesant, este că Dumnezeu se preocupă să dea o ţară de locuit nu numai poporului Său, ci chiar şi altor popoare. Iată ce-i spune Dumnezeu lui Israel : Domnul mi-a zis: „Nu face război cu Moab, şi nu te apuca la luptă cu el; căci nu-ţi voi da nimic să stăpâneşti în ţara lui: „Arul l-am dat în stăpânire copiilor lui Lot . „Să treci azi hotarul Moabului, la cetatea Ar, şi să te apropii de copiii lui Amon. Să nu faci război cu ei, şi să nu te iei la luptă cu ei; căci nu-ţi voi da nimic de stăpânit în ţara copiilor lui Amon: am dat-o în stăpânire copiilor lui Lot. (Deut.2 :9,19) Acest adevăr mă face să cred că nu oamenii decid a cui să fie Transilvania, nu NATO decide a cui să fie provincia Kosovo, nu americanii decid în conflictul israeliano-palestinian ci Dumnezeu. Tot Dumnezeu stabileşte graniţele ţărilor, nu Tratatul de la Versailes nici conferinţa de la Ialta.(Referire la cele 2 mari tratate de pace, după primul şi al doilea război mondial în care câştigătorii războiului au reconfigurat harta Europei) Dumnezeu dă fiecărui popor un ţinut în care să locuiască şi pe care să-l stăpânească. Dar frumusetea şi mai mare este că Dumnezeu oferă un loc de vieţuit nu doar popoarelor sau persoanelor individuale ci si animalelor. În dialogul pe care îl are cu Iov, Dumnezeu zice: ,,Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pământul sărac ca locaş. El rîde de zarva cetăţilor, Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde”.(Iov 39:5-8) Problema apare atunci când omul, în ambiţiile sale arogante, distruge aceste locuri, producând dezechilibre ale naturii care ulterior se întorc tot asupra sa. Dar nu numai oamenii şi animalele, ci chiar şi planetele au primit de la Dumnezeu un spaţiu ca locuinţă. In Ps.19 David spune: ,,În ceruri El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire, care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor, şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui”.
Însă, în acest context în care descoperim că pentru fiecare lucru creat de Dumnezeu, El a oferit şi un spaţiu ca locuinţă, nu pot să nu-mi amintesc de remarca făcută de Însuşi Creatorul : ,,Vulpile au vizuini, şi păsările cerului au cuiburi; dar Fiul omului n-are unde-Şi odihni capul.” Cel care a dat fiecărei creaturi o locuinţă, în viaţa Sa pământească, n-a avut unde-şi pleca capul. El a trăit această experienţă tocmai ca să ne procure cel mai minunat loc din univers, în Împărăţia Sa. Iată cuvintele pe care le-a rostit înainte de a se înălţa la cer : ,,Să nu vi se tulbure inima. Aveţi credinţă în Dumnezeu, şi aveţi credinţă în Mine. În casa Tatălui Meu Sunt multe locaşuri. Dacă n-ar fi aşa, v-aş fi spus. Eu Mă duc să vă pregătesc un loc. Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde Sunt Eu, să fiţi şi voi” (Ioan14:1-3) Aceasta este direcţia spre care se îndreaptă istoria.
2.Dumnezeu face ca anumite popoare să dispară de pe scena istoriei iar altele să rămână.
Ceea ce deasemenea este foarte interesant, este faptul că anumite popoare şi civilizaţii, dealtfel, foarte puternice şi dezvoltate, prin voia lui Dumnezeu, au dispărut de pe scena istoriei, iar altele mult mai slabe şi mai puţin dezvoltate, tot prin voia Lui, au rămas până astăzi. Despre civilizaţiile: cananită, sumeriană, egipteană, asiriană, babiloniană şi persană, astăzi se mai vorbeşte doar în Biblie şi în manualele de istorie antică, elogiindu-se pe alocuri uriaşele vestigii culturale ale acestora, însă despre Israel se vorbeste în fiecare zi pe mai toate canalele mediatice din întreaga lume. Aceasta se datorează în exclusivitate faptului că Dumnezeu este Cel care decide care popoare să dispară de pe scena istoriei şi care să rămână. Aşa au trecut rând pe rând, în umbra timpului, pe lângă popoarele deja amintite : imperiul grec al lui Alexandru Macedon, imperiul roman al lui Cezar, apoi în timpurile mai târzii, imperiul francez construit de Napoleon, imperiul fascist făurit de Hitler şi chiar cel comunist făurit de Marx şi Stalin. Deja se prefigurează chiar şi căderea imperiului American şi tot aceeaşi soartă o va avea şi imperiul mult trâmbiţatei Uniuni Europene. Singurul imperiu care va rămâne până la sfârşit este cel aflat sub conducerea Impăratului Impăraţilor şi Domnul Domnilor, Isus Hristos, slăvit să fie Numele Său. De aceea, cea mai înţeleaptă hotărâre pe care cineva o poate lua, este să intre şi să rămână în această veşnică Împărăţie. ,,Ale lumii tronuri se vor dărâma, scumpe diademe în praf vor cădea, însă tronul slavei nu se va clinti, Regele măririi veşnic va domni”
3. Dumnezeu foloseşte anumite popoare ca prin ele să binecuvinteze sau să pedepsească pe altele, conform dreptei Sale judecăţi.
Israel, a fost folosit de către Dumnezeu, pentru pedepsirea păcatelor popoarelor cananite pe care le-a nimicit în campaniile de cucerire a Canaanului. Lucrul acesta era hotărât de către Dumnezeu, încă de pe vremea lui Avraam, când Domnul i-a zis: „Să ştii Hotărât că sămânţa ta va fi străină într-o ţară, care nu va fi a ei; acolo va fi robită şi o vor apăsa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul căruia îi va fi roabă, îl voi judeca Eu: şi pe urmă va ieşi de acolo cu mari bogăţii. Tu vei merge în pace la părinţii tăi; vei fi îngropat după o bătrâneţe fericită. În al patrulea neam, ea se va întoarce aici; căci nelegiuirea Amoriţilor nu şi-a atins încă vârful.”(Gen.15:13-16) Îndepărtarea popoarelor cananite de pe scena istoriei, reprezenta judecata lui Dumnezeu, pentru păcatele lor, care după patru sute de ani şi-au atins vârful. Aici descoperim şi îndelunga răbdare a lui Dumnezeu, care a fost în stare să amâne judecata cu încă patru sute de ani, dând păcătoşilor şanse de pocăinţă.
Poporul Israel, de multe ori, a fost pedepsit de către Dumnezeu, prin popoare ca filistenii, asirienii, babilonienii şi altele. În Ieremia 25:9 Dumnezeu zice: ,,iată, voi trimite să aducă toate popoarele de la miazănoapte, zice Domnul; şi voi trimite la robul Meu Nebucadneţar, împăratul Babilonului; îi voi aduce împotriva acestei ţări şi împotriva locuitorilor ei, şi împotriva tuturor acestor neamuri de jur împrejur, ca să le nimicească cu desăvârşire şi să facă din ele un pustiu şi o pricină de batjocură, nişte dărîmături veşnice.” Pe vremea judecătorilor, toate năvălirile străine asupra Israelului, erau expresii ale judecăţii lui Dumnezeu pentru poporul care-L uitase. Mai târziu, invaziile romane cu distrugerile cauzate asupra templului şi Ierusalimului, iar şi mai tarziu progromurile lui Hitler cât şi criza palestiniană, toate au fost în planul lui Dumnezeu, nuiele de pedepsire a unui popor care L-a respins pe Dumnezeu.
Deasemenea, descoperim în Cuvântul lui Dumnezeu, că Israel a fost şi binecuvântat de către Dumnezeu, prin alte popoare: Impăratul Cir, a fost folosit de Dumnezeu pentru a realiza eliberarea evreilor din robie cât şi pentru a facilita reconstrucţia Templului. Israel, deasemenea a fost şi este o binecuvântare pentru toate naţiunile Încă de când Dumnezeu a pus ochii pe Avraam, strămoşul lui Israel, El i-a spus: ,,Toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine.” (Gen.12) Conform învăţăturii lui Pavel din Romani, chiar şi noi Biserica, suntem binecuvântaţi de către Dumnezeu, prin şi datorită lui Israel.
Implicaţia practică ce decurge din această învăţătură este că indiferent ce ne-ar face oamenii, atât la nivel de naţiune cât şi la nivel de individ, ei nu sunt altceva decât niste unelte ale lui Dumnezeu, fie pentru binecuvântarea noastră, fie pentru pedepsirea şi încercarea noastră. Prin urmare singurul de care trebuie sa ne temen este Dumnezeu.
4.Dumnezeu face ca toate popoarele să conlucreze la realizarea planului Său cosmic.
Dacă credem în suveranitatea lui Dumnezeu, dacă înţelegem că până şi Diavolul împlineşte planurile Celui Atotputernic, înseamnă că: popoarele, guvernele, regii si chiar dictatorii împlinesc tot planurile lui Dumnezeu. Chiar si Hitler care a ucis şase milioane de evrei, împlinea tot planurile lui Dumnezeu, prin care se aducea la îndeplinire osânda pe care şi-au luat-o asupra lor evreii la răstignirea Fiului lui Dumnezeu, zicând : ,,Sângele Lui să cadă asupra noastră şi asupra copiilor noştri”.
Pentru că ne aflăm în zilele din urmă, nu trebuie să pierdem din vedere faptul că Scriptura afirmă că evenimentul revenirii Domnului Isus, va fi precedat de o vreme în care toate forţele răului se vor năpusti asupra Bisericii, pentru a o nimici şi pentru o vreme se va părea că o vor birui. Scena politică internaţională pregăteşte cadrul apariţiei lui Anticrist. Se pare că până şi criza cu care se confruntă omenirea, nu este una reală ci una creată artificial, o mişcare abilă a celor care joacă şah pe tabla planetei. Ceea ce uită aceşti oameni, este faptul că ei sunt doar pionii iar adevăratul jucător este altcineva. Deasemenea se spune că sistemele de supraveghere a populaţiei sunt atât de avansate, încât fiecare om poate fi observat, monitorizat şi urmărit în permanenţă. Prin televiziune, granzii planetei desfăşoară o amplă acţiune de spălare a creerelor si reeducare a telespectatorilor, prin lovirea sistematică a valorilor care au stat totdeauna la baza unei societaţi, (familia, religia, educaţia) şi prin implementarea altor valori sau mai bine zis non-valori, în vederea realizării tipului de societate dorit de marii dictatori. Cercetătorii afirmă că niciodată în istorie, nici măcar pe vremea sclaviei, n-a fost atât de mare discrepanţa între clasa conducătoare şi clasa subjugată. Niciodată omenirea n-a fost condusă de un grup atât de mic de oameni.
Criza economică creată în mod artificial, dezvoltarea fără precedent a tehnologiei de supraveghere a indivizilor, presiunea psihologică exercitată asupra populaţiei prin mas-media, concentrarea puterii în mâna unui mic grup de oameni, toate acestea cât şi altele, sunt elemente care pregătesc cadrul apariţiei lui Anticrist.
Dar toate acestea se întâmplă prin voia lui Dumnezeu. De ce permite El aceste lucruri? Nu ştim. Însă ştim care este finalul acestui război al sfârşitului lumii. Ştim că Mielul va ieşi biruitor asupra Balaurului, a Fiarei si al Prorocului mincinos. Tot ce trebuie să facem este să ne asigurăm că suntem de partea Biruitorului, să ne încredem în El, să ne întărim în El şi să ne pregătim pentru zilele rele care vor veni, ca să putem ieşi biruitori.
CONCLUZIE
Dumnezeu face politica internaţională. El stabileşte graniţele ţărilor, El dă tuturor un loc de locuit. El stabileşte care popoare să dispară şi care să rămână. El controlează relaţiile dintre popoare, atât cele paşnice cât şi cele agresive. El face ca toate popoarele să conlucreze la împlinirea planurilor Sale. Acest Dumnezeu este vrednic de închinare şi Împărăţia Lui este vrednică de încredere, pentru că este singura Împărăţie care nu va trece niciodată.

Anunțuri

Posted on Martie 23, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: