Cunoaşterea lui Cristos

Înainte de a începe efectiv să privim la Domnul Isus Cristos, aşa cum îl prezintă Pavel în Coloseni, aş dori să observăm, în epistolă, câteva aspecte generale legat de problema cunoaşterii lui Cristos.
1.Cunoaşterea lui Cristos se realizează numai prin Duhul Sfânt, pe fondul unei atitudini de rugăciune în faţa Scripturii.
Înainte ca Pavel să li-L propovăduiască colosenilor pe Cristos, a înţeles că trebuie să se roage pentru ei, ca Dumnezeu să li-L descopere: ,,De aceea şi noi, din ziua când am auzit aceste lucruri, nu încetăm să ne rugăm pentru voi, şi să cerem să vă umpleţi de cunoştinţa voiei Lui, în orice fel de înţelepciune şi pricepere duhovnicească; pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu” (1:9-10) sau: ,,Vreau, în adevăr, să ştiţi cât de mare luptă duc pentru voi, pentru cei din Laodicea şi pentru toţi cei ce nu mi-au văzut faţa în trup; ca să li se îmbărbăteze inimile, să fie uniţi în dragoste, şi să capete toate bogăţiile plinătăţii de pricepere, ca să cunoască taina lui Dumnezeu Tatăl, adică pe Hristos,”(2:1-2)
În procesul cunoaşterii lui Cristos, rugăciunea trebuie să preceadă totdeauna propovăduirea. Cunoaşterea lui Cristos implică mai mult decât un exerciţiu intelectual, de însuşire a unor informaţii. Cunoaşterea lui Cristos implică luptă spirituală intensă, iar una din armele cu care aceasta poate fi câştigată este rugăciunea. Realitatea luptei spirituale pentru cunoaşterea lui Cristos, este dată de faptul că Diavolul nu doreşte ca oamenii să-L cunoască pe Cristos, sau doreşte să-L cunoască în mod greşit. Învăţăturile false din biserica din Colose, şi nu numai de acolo, sunt o dovadă în sensul acesta. Motivul pentru care Pavel lupta în rugăciunile sale pentru coloseni ne este redat prin cuvintele: ,,Spun lucrul acesta, pentru ca nimeni să nu vă înşele prin vorbiri amăgitoare.”(2:4) Diavolul are tot interesul ca învăţătura curată despre Domnul Isus să fie înlocuită cu vorbiri amăgitoare. Tehnica celui rău, în realizarea acestui scop, este să infiltreze printre credincioşi, lupi îmbrăcaţi în piei de oi, învăţători falşi specializaţi în vorbiri amăgitoare. Aceştia pornesc pe un fond biblic al adevărului, însă la un moment dat, strecoară în mod foarte suptil eroarea care deformează imaginea Cristosului biblic. Lupta spirituală implică detectarea falsului şi cererea puterii lui Dumnezeu în vederea ajungerii la cunoaşterea adevărului despre Cristos. În Efeseni Pavel spune: ,,De aceea şi eu, de când am auzit despre credinţa în Domnul Isus care este în voi, şi despre dragostea voastră pentru toţi sfinţii, nu încetez să aduc mulţumiri pentru voi, când vă pomenesc în rugăciunile mele. Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti,” (Efes.1:15-20) Iată deci, că pentru cunoaşterea Domnului Isus este nevoie de un Duh de înţelepciune şi de descoperire, pentru iluminarea ochilor inimii. Fără această lucrare a Duhului Sfânt, noi rămânem orbi la tâlcuirea Scripturii, la fel ca cei doi ucenici de pe drumul Emausului şi în acelaşi timp, suntem victime uşoare ale lucrărilor de rătăcire ale celui rău. Domnul Isus, înainte de moartea Sa, afirma despre lucrarea Duhului Sfânt următoarele cuvinte: ,,Când va veni mângîietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare. El Mă va proslăvi, pentru că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi. Tot ce are Tatăl, este al Meu; de aceea am zis că va lua din ce este al Meu, şi vă va descoperi.” (Ioan16:13-15) Fără intervenţia supranaturală a Duhului Sfânt la nivelul minţii şi inimii ascultătorilor, lucrarea de propovăduire a Evangheliei lui Cristos este zadarnică. Dar chiar şi pentru deschiderea oportunităţilor în ce priveşte propovăduirea Evangheliei este nevoie de lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu. De aceea Pavel cere Bisericii din Efes să se roage ca Dumnezeu să deschidă uşi pentru Cuvânt: ,,Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri. Vegheaţi la aceasta, cu toată stăruinţa, şi rugăciune pentru toţi sfinţii, şi pentru mine, ca, ori de câte ori îmi deschid gura, să mi se dea cuvânt, ca să fac cunoscut cu îndrăzneală taina Evangheliei,” (Efes.6:18-19) Diavolul încearcă să pună tot felul de bariere şi piedici lucrării de propovăduire a Evangheliei, să fure sămânţa semănată, sau să aducă spinii îngrijorărilor lumii acesteia, pentru ca Cuvântul să ajungă neroditor şi oamenii să nu-L cunoască pe Cristos. În toată această luptă spirituală rugăciunea are un rol esenţial. De aceea Pavel înainte de a propovădui se roagă.
Aşadar, cine doreşte să-L cunoască cu adevărat pe Cristos trebuie să se apropie de Scriptură cu o atitudine de smerenie şi rugăciune, cerând Duhului Sfânt înţelepciune, descoperire, iluminare şi îndepărtarea obstacolelor ridicate de către cel rău în calea cunoaşterii. Omul care nu este călăuzit de Duhul Sfânt, ci de mândrie sau ambiţii personale nu are nici o şansă să ajungă la cunoaşterea lui Cristos, indiferent de performanţele sale intelectuale, ci eventual la cunoaşterea unei imagini deformate a lui Cristos, ceea ce este tot una cu erezia.
2. Cunoaşterea lui Cristos, are ca scop principal să devenim ca El.
Cunoaşterea lui Cristos nu vizează îmbogăţirea cunoştinţelor noastre intelectuale, ci transformarea vieţii întru asemănarea Lui. Recitind textul de la 1:9 în continuare, constatăm că scopul pentru care colosenii trebuia să-L cunoască pe Cristos, a fost formulat de Pavel astfel: ,, pentru ca astfel să vă purtaţi într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, şi crescând în cunoştinţa lui Dumnezeu: întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare şi îndelungă răbdare, cu bucurie,” (1:10-11) Cunoaşterea lui Cristos trebuie să ducă neapărat la schimbarea vieţii. Cunoaşterea dacă nu este convertită în caracter nu face altceva decât să atragă mânia şi pedeapsa lui Dumnezeu asupra noastră.
De fapt, cunoaşterea lui Cristos nu este un scop în sine ci este metoda lui Dumnezeu prin care suntem transformaţi după chipul Său. Aşa ne învaţă Pavel în capitolul 3 al epistolei: ,,Nu vă minţiţi unii pe alţii, întrucît v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui, şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (9-10) Omul nou păşeşte în această unire şi identificare cu Cristos, prin creşterea în cunoaşterea Lui. Această cunoaştere este mai mult decât una intelectuală. Ea presupune o aţintire a privirii asupra Chipului lui Cristos, prin credinţă, dupăcum spune tot Pavel corintenilor: ,,Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi Suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” (2Cor.3:18) Cunoaşterea lui Cristos presupune vederea prin credinţă a slavei lui Cristos, şi transformarea noastră după chipul Lui prin Duhul Sfânt. Din contextul versetului citat, înţelegem că acest proces este asemănător cu cel trăit de către Moise pe Sinai. Trăirea lui Moise în prezenţa lui Dumnezeu, i-a afectat atât de mult strălucirea feţei, încât faţa lui Moise a început să semene cu a lui Dumnezeu, fiind nevoit să şi-o acopere cu o mahramă, pentru ca evreii să poată să-l privească. La fel trăirea noastră în Cristos, şi cu Cristos, în fiecare zi, ne afectează caracterul, până acolo că oamenii când se uită la noi, nu ne mai văd pe noi ci Îl văd pe Cristos în trăirea noastră. Dacă nu se întâmplă lucrul acesta este o mare problemă. Trăirea şi rămânerea cuiva în păcat, ridică mari semne de întrebare cu privire la cunoaşterea de Dumnezeu a acelei persoane. Tot corintenilor, Pavel se adresează astfel: ,,Nu vă înşelaţi: Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune.Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci Sunt între voi unii, care nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.” (1Cor.15:33-34) Rămânerea în păcat şi în tovărăţiile rele, duce la autoânşelare în ce priveşte cunoaşterea lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui Dumnezeu va conduce şi trebuie să conducă totdeauna la sfinţirea vieţii.
3.Cunoaşterea lui Cristos este esenţială deoarece Cristos reprezintă moştenirea sfinţilor în lumină.
,,mulţumind Tatălui, care v-a învrednicit să aveţi parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.” (1:12)
Care este moştenirea sfinţilor în lumină? Există o serie de versete în epistolă cât şi în alte cărţi ale Bibliei care ne arată foarte clar că Cristos reprezintă moştenirea sfinţilor în lumină. În 1:16 Pavel afirmă că toate lucrurile au fost făcute prin El şi pentru El. Expresia ,,toate lucrurile” ne include şi pe noi. Deci şi noi am fost creaţi prin El şi pentru El, sau cu alte cuvinte, El este moştenirea sfinţilor în lumină. În 3:10 Pavel afirmă că noi avem totul deplin în El, sau cu alte cuvinte El este moştenirea sfinţilor în lumină. Cu câţiva ani în urmă, pornind de la acest verset, am făcut o incursiune prin epistole pentru a descoperi care sunt lucrurile pe care le avem în El. Fără a avea pretenţia că lista este exhaustivă, am descoperit peste 150 lucruri distincte pe care le avem în Cristos. Vă încurajez să le căutaţi fiecare dintre dumneavoastră în epistole. La momentul potrivit vom discuta şi mai concret despre aceste lucruri. Deocamdată, vă propun să observăm că El este moştenirea sfinţilor în lumină.
Ideea că Dumnezeu reprezintă moştenirea poporului Său este întâlnită încă din Vechiul Testament. În timp ce Avraam aştepta împlinirea făgăduinţelor divine cu privire la ţară şi prunc, Dumnezeu i se adresează cu următoarele cuvinte: „Avrame, nu te teme; Eu Sunt scutul tău şi răsplata ta cea foarte mare.” (Gen.15:1) Moise când se vede pus în a alege între Dumnezeu şi ţara Canaanului rosteşte memorabilele cuvinte : „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lăsa să plecăm de aici.” (Ex.33:15) Cu alte cuvinte, mai bine în pustie cu Dumnezeu, decât în ţara unde curge lapte şi miere fără Dumnezeu. Cuvintele psalmiştilor sunt deasemenea grăitoare în acest sens. Marele împărat David se exprimă atât de frumos în Psalmul 16: ,,Domnul este partea mea de moştenire şi paharul meu, Tu îmi îndrepţi sorţul meu. O moştenire plăcută mi-a căzut la sorţ, o frumoasă moşie mi-a fost dată.” (v5-6) Asaf concluzionează în Psalmul 73: ,,Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire. Căci iată că cei ce se depărtează de Tine, pier; Tu nimiceşti pe toţi ceice-Ţi Sunt necredincioşi. cât pentru mine, fericirea mea este să mă apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Îl fac locul meu de adăpost, ca să povestesc toate lucrările Tale.” (v26-28)
Dacă aşa stau lucrurile cu privire la moştenirea noastră, înseamnă că scopul vieţii noastre trebuie să fie ca cel declarat de Pavel: ,,Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui; ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi. Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucît şi eu am fost apucat de Hristos Isus. Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea, şi aruncându-mă spre ce este înainte, alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus. Gândul acesta, deci, să ne însufleţească pe toţi, care Suntem desăvârşiţi” (Fil.3:10-15)
În concluzie:
Sunt câteva lucruri esenţiale de care trebuie să ţinem cont când vorbim despre cunoaşterea lui Cristos:
În primul rând să nu uităm că pentru cunoaşterea lui Cristos se dă o mare luptă spirituală. Diavolul nu vrea ca noi să-L cunoaştem pe El. De aceea pentru cunoaşterea Lui nu sunt suficiente informaţiile şi o minte ageră. Pentru cunoaşterea lui Cristos avem nevoie de un Duh de descoperire din partea lui Dumnezeu. Să ne rugăm pentru ca Dumnezeu să nimicească lucrările înşelătoare ale celui rău, iar Duhul Sfânt să ni-L descopere pe Cristos aşa cum este.
În al doilea rând, să nu uităm, cunoaşterea lui Cristos nu are ca scop final satisfacerea intelectului ci schimbarea caracterului. Dacă tot demersul nostru se reduce doar la acumulare de informaţii, singurul lucru pe care îl vom dobândi va fi o judecată mai aspră. Cunoaşterea trebuie să ducă neapărat la caracter.
În al treilea rând, să ne dedicăm total scopului cunoaşterii lui Cristos, deoarece El reprezintă moştenirea sfinţilor în lumină.

Posted on Mai 14, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: