Daniel: Capitolul 1

Tema cărţii Daniel este: Împărăţia veşnică a lui Dumnezeu. Împărăţia lui Dumnezeu, se descoperă, în această lume, în mijlocul unor împărăţii potrivnice, atunci când se găsesc oameni ca Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria, care hotărăsc să trăiască în conformitate cu principiile acestei Împărăţii. În capitolul 1 al cărţii pe care o studiem, Daniel ia o astfel de hotărâre: ,,Daniel s-a hotărât să nu se spurce cu bucatele alese ale împăratului şi cu vinul pe care-l bea împăratul, şi a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.”
În cele ce urmează, vă propun să analizăm contextul hotărârii lui Daniel, cât şi efectele ei asupra vieţii sale şi asupra celor din jur.
1. Contextul hotărârii lui Daniel
În veacurile şapte şi şase înainte de Cristos, trei mari puteri politice şi militare îşi disputau supremaţia asupra bazinului mediteranean: Asiria, Egiptul şi Babilonul. În anul 612, sub conducerea generalului Nebucadneţar, Babilonul zdrobeşte cea mai puternică forţă militară de până atunci, şi anume Asiria. Faimoasa cetate Ninive este distrusă. Campaniile militare ale lui Nebucadneţar, sunt încununate apoi cu răsunătoarea biruinţă asupra Egiptului, de la Carchemiş din 606-605. Plin de laurii victoriei, la întoarcerea lui spre casă, Nebucadneţar întră în Ţara Sfântă, de unde ia nişte ostatici, împreună cu vasele sfinte de la Templu, şi le duce în Babilon. Printre aceşti ostateci se afla şi Daniel împreună cu cei trei tineri. În drum spre casă, primeşte vestea morţii tatălui său, care era împărat, iar la ajungerea sa în Babilon, este uns în locul său. Nebucadneţar, se mai întoarce în Tara Sfântă, în 593 şi 586, când omoară pe unii, pe cei mai mulţi îi duce în robie, iar cetatea Ierusalimului, cât şi Templul, sunt distruse.
Acesta este contextul istoric al hotărârii lui Daniel. Dar pe lângă suferinţele fizice şi sufleteşti, cauzate de război, Daniel avea de îndurat şi suferinţe spirituale. Concepţia vremii era că în spatele fiecărui conflict armat, se aflau bătălii spirituale între zeităţile acelor popoare. Poporul al cărui zeu era mai puternic, câştiga războiul, iar poporul înfrânt trebuia să-şi asimileze religia şi zeităţile poporului învingător. Israelul de sud, adică Iuda, tocmai suferise cele mai umilitoare înfrângeri de la formarea lor ca naţiune şi până atunci. Cuvintele care se puteau auzi pe buzele tuturor babilonienilor, erau că Dumnezeul lui Israel a fost înfrânt. Templul Său a fost dărâmat, iar obiectele de cult duse în Babilon. Gângiţi-vă puţin la toate presiunile interioare şi exterioare exercitate, în acele timpuri, asupra lui Daniel, care după toate calculele nu avea mai mult de 14-16 ani. Încercaţi să vă imaginaţi toate întrebările care-i treceau prin minte, mai ales în legătură cu Dumnezeul lui Israel.
Dar ca şi cum toate acestea n-ar fi fost deajuns ca să distrugă pentru totdeauna credinţa şi speranţa oricărui tânăr evreu, Daniel este aruncat în inima idolatriei, imoralităţii şi păgânismului. Babilonul, cea mai impunătoare cetate din lume la acea vreme, exercita o extraordinară putere de seducţie asupra oricărui privitor. Babilonul fascina prin arhitectură, civilizaţie, cultură, grădinile suspendate ale Semiramidei, zeităţi, temple cât şi prin cultivarea unui stil de viaţă destrăbălat. Prostituţia era act de cult care trebuia practicat cu titlu de obligativitate în templele păgâne. Orice femeie trebuia, ca cel puţin odată în viaţă, să se culce cu un bărbat străin, în unul din aceste temple idoleşti.
Aşadar, în spate, Daniel avea mormintele, ruinele şi rănile războiului, iar în faţă, cea mai provocatoare cetate a lumii.
Dar ca şi cum n-ar fi fost destul, Daniel este recrutat pentru ceva mult mai special la curtea lui Nebucadneţar: ,,Împăratul a dat poruncă lui Aşpenaz, căpetenia famenilor săi dregători, să-i aducă vreo cîţiva din copiii lui Israel de neam împărătesc şi de viţă boierească, nişte tineri fără vreun cusur trupesc, frumoşi la chip, înzestraţi cu înţelepciune în orice ramură a ştiinţei, cu minte ageră şi pricepere, în stare să slujească în casa împăratului, şi pe care să-i înveţe scrierea şi limba Haldeilor.” (1:3-4) Babilonul începe să exercite presiuni şi mai agresive asupra lui Daniel. Se pare că Daniel a fost făcut famen, după profeţiile lui Isaia: ,,Şi vor lua din fiii tăi, ieşiţi din tine, pe care-i vei naşte, ca să-i facă fameni în casa împăratului Babilonului.” (Isaia 39:7) De fapt, logic vorbind, căpetenia famenilor dregători era căpetenie peste fameni, prin urmare Daniel a fost făcut famen, la fel şi Hanania, Mişael şi Azaria. Gândiţi-vă la traumele fizice şi psihice suferite de aceşti tineri de doar 14-16 ani.
Planul Babilonului cu privire la Daniel şi la cei trei tineri, era să-i dezrădăcineze de trecutul lor, să-i determine să-şi uite casa, poporul şi Dumnezeul. În acest scop le sunt schimbate chiar şi numele: Daniel, al cărui nume însemna: Dumnezeu este judecătorul meu, primeşte numele Belşaţar, sau prinţul zeului Bel. Hanania, al cărui nume se traducea prin: iubit de Domnul, a primit numele, Şadrac sau iluminat de zeul-soare. Mişael care înseamnă: cel ce este ca Dumnezeu, a primit numele Meşac sau cel care este ca zeul-lună.
Azaria care se traduce prin: Domnul este ajutorul meu, a primit numele Abed-Nego sau slujitorul zeului Nego. Aceşti tineri sunt incluşi într-un program de spălare a creierului. Din mintea lor trebuia să se şteargă tot ce au învăţat în trecut, şi să se scrie ceea ce dorea Nebucadneţar, spre a-i modela după chipul Babilonului. Nu doar că li s-a schimbat numele, dar au fost nevoiţi să-şi uite şi limba maternă, fiind învăţaţi limba şi scrierea haldeilor. Tot ce au învăţat în Israel, trebuia înlocuit cu învăţătura şi ştiinţa Babilonului. Dar Nebucadneţar avea un plan şi pentru trupurile lor. Ei trebuia să mănânce şi să bea din bucatele împăratului. Pentru ca planul remodelării să aibă succes, Nebucadneţar dorea să aibă un control absolut chiar şi asupra dietei lor.
Iată deci, o parte din contextul deciziei lui Daniel. Iată o parte din lucrurile care exercitau presiune asupra lui, în momentul în care s-a hotărât să nu se spurce.
Cei care ne plângem că vremurile în care trăim sunt prea grele pentru a putea fi pocăiţi cu adevărat, ar trebui să ne gândim puţin la Daniel.
2. Ce l-a ajutat pe Daniel să ia o asemenea hotărâre în condiţii atât de vitrege.
Secretul vieţii sale ne este prezentat tot de Daniel în 11:32: ,,Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.” Daniel Îl cunoştea pe Dumnezeu. Daniel ştia că Dumnezeu este suveran, nu Nebucadneţar. El ştia că dacă poporul lui Dumnezeu a ajuns în robie, este pentru că aşa a hotărât Dumnezeu. Chiar de la începutul cărţii sale, Daniel ne spune că: ,,Domnul a dat în mâinile lui pe Ioiachim, împăratul lui Iuda, şi o parte din vasele Casei lui Dumnezeu. Nebucadneţar a dus vasele în ţara Şinear, în casa dumnezeului său, le-a pus în casa vistieriei dumnezeului său.” (1:2), iar aceasta s-a întâmplat datorită păcatului.
Daniel era şi un bun cunoscător al Scripturii. În carte, îl găsim preocupat de profeţiile lui Ieremia. De acolo, el înţelege scopul robiei cât şi durata acesteia. Studiind cartea Daniel, vom constata că acesta avea cunoştinţe temeinice despre Ieremia, Isaia cât şi alte cărţi biblice.
Dar succesul lui Daniel s-a datorat şi faptului că El şi-a ales cu grijă prietenii. El nu se împrieteneşte cu oameni care ar fi putut să-l canalizeze spre rău, ci cu tineri care erau animaţi de aceleaşi pasiuni sfinte ca a lui. Hanania, Mişael şi Azaria, erau persoanele la care Daniel a apelat totdeauna, atât în vremuri bune, cât şi în vremuri de strâmtorare.
3. Efectele hotărârii lui Daniel.
Daniel a înţeles că problema cu care se confrunta, era mai mult decât o chestiune de dietă şi de preferinţe culinare. El a priceput că la mijloc era un sistem diabolic care dorea să pună stăpânire pe minţile şi pe trupurile lor. De aceea hotărârea lui implica decizia de a nu se lăsa modelat după chipul lumii şi de a rămâne fidel Dumnezeului său.
Dumnezeu n-a rămas indiferent la hotărârea lui Daniel. Efectele hotărârii lui Daniel sunt imediate.
În primul rând, Daniel a capătat trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători. Deşi cererea lui Daniel în ce priveşte schimbarea dietei, era foarte primejdioasă, punând în pericol viaţa lui, cât şi a căpeteniei lui, totuşi el a capătat trecere înaintea dregătorului fiind primit cu bunăvoinţă. Daniel trebuie să fi ştiut cuvintele lui Solomon, că atunci ,,Când Sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui.” (Prov.16:7)
În al doilea rând, hotărârea lui Daniel de a nu se spurca cu lucrurile lumii, a avut efecte benefice asupra trupului său cât şi a prietenilor săi: ,,Căpetenia famenilor i-a zis lui Daniel: Mă tem numai de domnul meu împăratul, care a Hotărât ce trebuie să mâncaţi şi să beţi, ca nu cumva să vadă feţele voastre mai triste decât ale celorlalţi tineri de vârsta voastră, şi să-mi puneţi astfel capul în primejdie înaintea împăratului. Atunci Daniel a zis îngrijitorului, căruia îi încredinţase căpetenia famenilor supravegherea lui Daniel, Hanania, Mişael şi Azaria: Încearcă pe robii tăi zece zile, şi să ni se dea de mâncat zarzavaturi şi apă de băut; să te uiţi apoi la faţa noastră şi la a celorlalţi tineri care mănâncă din bucatele împăratului, şi să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea! El i-a ascultat în privinţa aceasta, şi i-a încercat zece zile. După cele zece zile, ei erau mai bine la faţă şi mai graşi decât toţi tinerii care mâncau din bucatele împăratului. Îngrijitorul lua bucatele şi vinul care le erau rânduite, şi le dădea zazavaturi.” (1:10-16) O trăire în conformitate cu voia lui Dumnezeu, are efecte pozitive chiar şi asupra trupului. Dumnezeu a creat trupul nostru în aşa fel, încât el funcţionează corect doar în limitele stabilite de El. Îmbuibarea, băutura, dependenţa de tot felul de substanţe, nu fac altceva decât să producă urâţirea, ramolirea şi îmbătrânirea trupului. Un fotograf care făcea poze la nunţi a spus că la pocăiţi pozele sunt cele mai reuşite, pentru că nefolosindu-se alcool şi tutun, faptul acesta păstrează tonusul muşchilor ridicat, iar pozele sunt reuşite. Însă la nunţile cu alcool şi tutun, băutura şi fumul de ţigară produc un fel de ramolire şi urâţire a trupului fapt care este foarte evident în poze.
În al treilea rând, Dumnezeu i-a înzestrat pe aceşti patru tineri cu multă înţelepciune şi pricepere, aşa încât în urma probelor au fost găsiţi de zece ori mai destoinici şi pricepuţi decât ceilalţi tineri de vârsta lor, în toate domeniile în care erau întrebaţi şi care necesitau înţelepciune şi pricepere. Prin urmare au fost promovaţi în slujba împăratului. Înţelepciunea este un dar de la Domnul şi acesta este oferit celor ce se tem de El, pentru că frica de Domnul este începutul înţelepciunii.
În concluzie:
Nici un context istoric, politic, economic sau social nu este prea vitreg sau dificil ca să ne împiedice în a fi sfinţi. Nu putem justifica lipsa noastră de sfinţenie cu criza economică nici cu instabilitatea politică. Dacă Daniel a putut să nu se spurce, atunci putem şi noi. În ziua judecăţii, el va fi martorul acuzator al tuturor celor care dau vina pentru nepocăinţa lor, pe guverne, preşedinţi, sisteme sau alianţe. De fapt un lucru trebuie să ne fie foarte clar: Împărăţia lui Dumnezeu se descoperă în mijlocul împărăţiilor potrivnice. Fiarele şi împăraţii care se ridică împotriva lui Dumnezeu sunt în jurul nostru. Dar Dumnezeu este deasupra tuturor, iar cei care Îl cunosc pe El, care cunosc Scripturile şi care se împrietenesc cu cine trebuie, au toate şansele să rămână în picioare. Iar cei care au curajul, în această lume ostilă, să rămână de partea lui Dumnezeu, vor constata că nu sunt singuri. Dumnezeu va interveni prompt şi decisiv în favoarea lor. Vor căpăta trecere unde nici nu se aşteaptă, vor fi metamorfozaţi chiar şi în trupurile lor, şi vor căpăta înţelepciune pentru misiunea pe care Dumnezeu le-o va încredinţa spre a-L face pe El cunoscut în mijlocul lumii.
Nu ştiu care este domeniul dumneavoastră în care trebuie să luaţi anumite hotărâri ca să nu vă spurcaţi: poate domeniul sexual, poate cel financiar, poate cel relaţional, al vorbirii sau al eului. Ceea ce cunosc, sunt domeniile în care eu trebuie să mă sfinţesc. Cert este faptul că nu suntem toţi la fel. Dar toţi avem anumite hotărâri de luat. Ceea ce vreau să vă spun este că merită să fi în întregime al Domnului. Vă încurajez să luaţi hotărâri sfinte, şi să rămâneţi lângă ele, cu orice preţ, şi n-o să regretaţi niciodată.

Posted on Septembrie 6, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: