Păcatul curviei cu privirea (2)

În mesajul precedent, am vorbit despre gravitatea păcatului curviei cu privirea. Ştiu că nu este deloc plăcut, nici să predici, nici să asculţi predici pe această temă. Asfel de subiecte produc un fel de dezgust, atât predicatorilor, cât şi ascultătorilor. Dar de fapt, chiar am intenţionat lucrul acesta, pentru ca să înţelegem mai bine ce a simţit şi Domnul Isus, când a luat asupra Lui păcatele noastre şi când s-a rugat: ,,Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta de la Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.” (Lc.22:42) Sper ca această scârbă faţă de păcat să fie suficient de mare, astfel încât atunci când va veni diavolul cu ispita, să fugim cu toată puterea de păcat, şi să luptăm până la sânge împotriva acestuia, dupăcum ne învaţă Scriptura, fiind gata mai degrabă să murim decât să ne întinăm mintea, trupul şi sufletul. Sper ca dezgustul faţă de păcat să fie suficient de mare, astfel încât să ne umple ochii cu lacrimi şi inimile de milă, pentru toţi cei robiţi din jurul nostru, şi să strigăm către Dumnezeu pentru izbăvirea lor.
Pentru această zi, vom ccăuta să descoperim în Cuvântul lui Dumnezeu care sunt paşii pentru a învinge păcatul curviei cu privirea.
Cel mai important lucru, pentru a putea învinge, păcatul în general, şi păcatul curviei cu privirea în particular, este să fi născut din nou. Doar cel care a murit împreună cu Cristos şi a înviat împreună cu El, beneficiază de dezbrăcarea omului vechi de robia poftelor. Omul nenăscut din nou poate avea intenţiile cele mai bune, spre a trăi o viaţă morală, dar nu are puterea necesară pentru aceasta.
Asta nu înseamnă că cel născut din nou a scăpat definitiv de pofte şi ispite. Biblia spune că dacă purtăm grijă de firea pământească, putem să-i trezim din nou poftele. (Rom.13:14) În Evrei ni se vorbeşte despre o luptă împotriva păcatului în care trebuie să ne implicăm până la sânge. (Evr.12:4) Pavel vorbeşte despre o dezbrăcare de obiceiurile omului vechi şi despre o îmbrăcare cu obiceiurile omului nou, proces care durează toată viaţa. (Efeseni 4, Coloseni 3) În Coloseni 3, adresându-se celor care au înviat împreună cu Cristos, şi în baza acestei realităţi, Pavel cere ascultătorilor să-şi omoare mădularele firii lor care sunt pe pământ, iar în capul listei este curvia. (Col.3:1-5) Omul născut din nou nu este desăvârşit, dupăcum nici bebeluşul nou născut nu este matur. Cel născut din nou a intrat în procesul desăvârşirii, proces care durează toată viaţa. Diferenţa între omul născut din nou şi cel nenăscut din nou, este că cel născut din nou are putere să biruiască păcatul, pe când celălalt nu are această putere.
Întrucât acest mesaj nu se adresează păgânilor, voi accentua doar aspectul de luptă zilnică a creştinului împotriva păcatului, pentru a ajunge la biruinţă. Cât despre necreştini, mai întâi ar trebui să citească mesajele despre naşterea din nou.
Pentru a răspunde la întrebarea: ,,Cum să înving păcatul curviei cu privirea?”, aş dori să ne folosim de exemplul păcătuirii lui David cu Bat-Şeba, cât şi al pocăinţei sale. (2Samuel 11-12) Deci: Şapte paşi în a învinge păcatul curviei cu privirea.
1. Nu lenevi, nu sta fără ocupaţie, apucă-te de lucru.
Uitaţi-vă la David. Era vremea războiului. Tot Israelul era plecat la luptă, numai el trândăvea prin palat. După o zi întreagă de stat în pat, spre seară, plictisit, începe să se plimbe, căutând ceva cu ce să-şi mai omoare timpul.
Iată cadrul perfect pentru păcat, şi diavolul nu ratează niciodată astfel de prilejuri. Noi ratăm multe ocazii în care putem să vestim oamenilor Evanghelia, dar diavolul nu ratează nici o ocazie pentru a-i distruge. În astfel de situaţii, totdeauna el va scoate în cale o Bat-Şeba atrăgătoare, provocatoare şi disponibilă, iar astăzi are la dispoziţie mult mai multe variante decât pe vremea lui David.
Priviţi cu băgare de seamă la tinerii din generaţia care se ridică în urma noastră: o generaţie fără ocupaţie, o generaţie al cărei cuvânt de ordine este plictiseala, mereu preocupaţi să-şi omoare timpul cu ceva; şi asta-i numai din vina părinţilor. Toată ziua ar dormi, iar spre seară le vine pofta să umble. La şcoală nu prea se mai omoară nimeni cu cartea. Dacă se poate şi fără, la ce bun să se chinuie. Dacă ai de făcut un referat nu trebuie să-ţi mai oboseşti creierii citind şi studiind materiale, pentru că totul se poate rezolva din câteva clic-uri. Sunt atâţia care au terminat liceul sau chiar o facultate, au obţinut o diplomă şi pe deasupra au rămas şi cu creierul intact, nou-nouţ. Cu sapa prin grădină nu mai dă nimeni pentru că nu-i rentabil. Dar oamenii aceştia trebuie să-şi cheltuiască undeva energia acumulată, şi aşa vine diavolul cu oferta lui: internet, Tv, plimbări pe ,,corzo”, ştrand, etc… şi uite aşa ajungi să faci cunoştinţă cu Bat-Şeba.
Dacă vrei să învingi păcatul curviei cu privirea, nu mai lenevi ci apucă-te de treabă. Pune mâna pe Biblie, roagă-te, citeşte o carte, dezvoltă-ţi cultura generală, dă cu sapa prin grădină, ajută un bătrân, etc. La mâinile leneşe le dă diavolul de lucru.
2. Fii veghetor, sau rupe legătura cu păcatul din primul moment.
Iată-l deci pe David plimbându-se, fără treabă, pe terasele palatului său împărătesc, efectiv ca să treacă timpul. Dintr-o dată vede pe terasa unei vile din apropiere, o femeie ,,goală puşcă” făcând baie. Dacă în clipa aceea David ar fi întors hotărât capul în direcţia opusă, ar fi plecat urgent de acolo, şi şi-ar fi găsit ceva util de făcut, ar fi biruit păcatul. Dar David n-a vegheat, n-a rupt-o pe loc cu păcatul, ci s-a complăcut în ceea ce a văzut, şi lucrul acesta i-a adus ruina.
Vrei să biruieşti păcatul curviei cu privirea? Atunci întrerupe orice legătură cu păcatul din primul moment. În Isus Cristos ai resurse de putere spre a face lucrul acesta. Este normal să mergi pe stradă, şi dintr-o dată să-ţi apară în faţă o femeie mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată. Este normal să cauţi pe internet colinde, şi să-ţi apară reclama unui site pornografic. Dar este anormal pentru un creştin să nu rupi legătura cu păcatul din prima clipă. Este anormal şi foarte primejdios să rămâi conectat cu privirea la sursa de păcat chiar o singură secundă în plus. Dacă vrei să fi biruitor asupra păcatului, fă legământ cu ochii tăi, la fel ca Iov. Dacă nu eşti stăpân pe ochii tăi, scoate-i afară aşa cum a spus Domnul Isus, dacă vrei să nu ajungi în iad. Dacă nu vrei să-ţi scoţi ochii, scoate-ţi televizorul din cameră, sau internetul. Ia măsuri radicale dacă vrei o biruinţă radicală.
3. Înfrânează-te.
După ce David, datorită nevegherii sale, n-a fost capabil să rupă legătura cu ispita din primul moment, iată-l acum începând să păcătuiască, în minte, începând să se preocupe, să se intereseze şi să întrebe despre Bat-Şeba. În acele momente diavolul i-a luat minţile lui David. În urma căderii la testul vegherii, David a încetat să mai gândească. Nu s-a mai gândit la ruşinea pe care o va avea de îndurat, ca împărat, nici la necazurile şi pedepsele lui Dumnezeu care se vor abate asupra sa şi asupra familiei sale. Pentru el n-a mai contat faptul că acea femeie era măritată, ci era preocupat doar de împlinirea propriei pofte. În acele momente, David se comporta ca boul care merge la măcelărie, şi ca pasărea care dă buzna în laţ.
Iată de ce este important să te înfrânezi şi să rupi legătura cu păcatul din prima clipă: pentru că dacă n-o faci suficient de repede, în următoarele momente, diavolul îţi va lua mintea şi te va transforma într-un bou, numai bun de abator, şi vei ajunge într-o stare în care n-o să te mai intereseze nici raiul nici iadul, nici Biblia nici Biserica, nici ce zice Dumnezeu nici ce se va întâmpla cu copiii tăi, iar când te vei dezmetici vei fi deja cu averea păpată, cu sănătatea distrusă, cu familia pierdută, sau chiar în flăcările iadului.
4. Fi ferm în a fugi de păcat.
Iată-l pe sărmanul David aducând-o pe Bat-Şeba în casa lui.
Ce să facem acuma? Hai să discutăm din Biblie. Hai să-ţi citesc nişte psalmi pe care i-am scris spre slava lui Dumnezeu. Numai că lui David încep să-i fugă literele de pe hârtie, iar temperatura corpului său este mai mare decât a apei în care s-a scăldat Bat-Şeba, şi inevitabilul se produce. De ce? Pentru că David trecuse deja de limita de la care nu mai există întoarcere. În acest gen de păcate, dacă nu te opreşti la timp, mai pe urmă nu există întoarcere, şi te duci până la capăt. De aceea Iosif, când s-a trezit singur cu nevasta lui Potifar în casă, şi când ea a început să-l atragă spre pat, a luat-o la fugă de acolo cât a putut mai repede. Iosif n-a zis, hai să ne aşezăm aici puţin pe pat ca să-ţi povestesc despre Dumnezeu, ca să înţelegi şi tu de ce El urăşte atât de mult curvia, nu s-a pus cu ea pe genunchi ca să se roage pentru înţelepciune, ci a ,,tulit-o”. Ispita curviei se biruieşte cu fuga. Nimeni n-ar trebui să se considere prea puternic, pentru a folosi altă armă împotriva ei decât fuga. Aşa l-a învăţat şi Pavel pe Timotei: ,,Fugi de poftele tinereţii…” (2Tim.2:22)
5. Meditează la consecinţele păcatului.
Dacă David s-ar fi gândit puţin la nota de plată care va trebui să o achite, pentru mica lui distracţie, cred că altfel s-ar fi întâmplat lucrurile. Dacă s-ar fi gândit la ruşinea pe care o va avea de îndurat în faţa întregului popor, şi că păcatul său va ajunge deliciul tuturor vrăjmaşilor săi, dacă ar fi ştiut că păcatul său va trebui acoperit cu minciuni şi cu crimă, dacă s-ar fi gândit la cei patru copii ai lui care vor trebui să moară, dacă ar fi luat în calcul că şi soţiile lui vor fi badjocorite aşa cum l-a badjocorit el pe Urie, credeţi că ar mai fi păcătuit? Nicidecum. Dar pentru că n-a gândit toate aceste lucruri la vreme, păcatul i-a sucit minţile.
Nu aştepta până când pofta îţi ia minţile ci gândeşte-te serios la consecinţele păcatului, atât pentru lumea aceasta cât şi în lumea de dincolo. Gândeşte-te la ruşinea pe care o vei îndura când Dumnezeu va scoate la lumină, în faţa întregului popor, toate faptele tale ascunse, şi asta chiar în viaţa pământească. Nu fi preocupat să-ţi ascunzi, cât mai bine păcatul, că de Dumnezeu n-ai cum să te ascunzi, şi când te dă El de gol, în faţa lumii, nu mai ai nici un paravan după care să te adăposteşti. Gândeşte-te la faptul că un păcat trebuie acoperit cu alt păcat, şi pentru a te ascunde, va trebui să faci lucruri pe care nu le-ai prevăzut în planul iniţial. Gândeşte-te la blestemul lui Dumnezeu, care se va lipi de viaţa ta şi de casa ta, în urma păcatului, şi gândeşteţte că va trebui să stai în faţa lui, pentru a da socoteală de toate faptele şi gândurile tale. Gândeşte-te că cei care în pofta lor necurată umblă poftind trupul altuia, sunt în atenţia specială a lui Dumnezeu, pentru a fi pedepsiţi. (2Pet.2:10)
6. Mărturiseşte-ţi păcatul.
Prima preocupare a lui David, a fost ascunderea păcatului , nu mărturisirea acestuia. O sarcină nedorită, dar nu întâmplătoare, i-a tulburat liniştea. Problema onoarei sale de împărat era atât de importantă, încât trebuia salvată cu orice preţ. Pentru ca toată lumea să iasă cu ,,basmaua curată”, Urie soţul Bat-Şebei trebuia să moară, iar David să se căsătorească cu văduva acestuia. Planul fiind făcut, David trece la aplicarea lui. Prilejul era mai mult decât nimerit: un război cu amoniţii, şi un asalt asupra unei cetăţi, în care Urie trebuia să rămână descoperit în faţa inamicului, spre a fi omorât de către ei. Nici că se putea mai curat. Totul era pus la cale în scrisoarea trimisă de către David, lui Ioab conducătorul armatei, şi totul se întâmplă conform planului.
Daţi-mi voie la puţină imaginaţie: Iată-l pe David la funerariile lui Urie. Urie n-a fost un om de rând din Israel, ci unul dintre cei mai viteji războinici, prin urmare trebuia să fie îngropat cu multă ceremonie. Încercaţi să-l auziţi pe David citind discursul său de regret, pentru pierderea unui mare soldat. Auziţi-l cum îi adresează cele mai elogioase cuvinte acelui brav luptător, care a plătit preţul victoriei cu însăşi sângele său. Priviţi-l apoi pe David silindu-se să verse o lacrimă, depunând un buchet de flori pe sicriul lui Urie, apoi spunând cel mai important lucru: ,,Ca semn de preţuire şi pomenire al acestui mare războinic, mă voi căsători cu văduva rămasă în urma lui”, şi tot poporul a început să aplaude cu frenezie la vederea acestui gest de maximă mărinimie al împăratului lor. Doar două persoane de acolo stăteau nemişcate, şi făceau notă disonantă la tot ce se petrecea: Ioab şi Natan. Ioab încă mai purta în buzunarul hainei scrisoarea prin care David comandase moartea lui Urie, iar prorocul Natan avea din partea Domnului, pentru David un mesaj al judecăţii.
Natan îl confruntă pe David, în mod direct cu păcatul său, iar David după ce îşi dă seama că nu se mai poate ascunde, îşi mărturiseşte păcatul, se pocăieşte, este iertat, dar nu scapă de pedeapsă.
Pentru păcatele ascunse nu există iertare ci numai pentru păcatele mărturisite. A mărturisi păcatul nu este un lucru uşor. Nici lui David nu i-a fost simplu să scrie psalmi în care să mărturisească lumii întregi despre curvia şi crima sa. Însă mărturisirea păcatului este singura cale spre iertare şi eliberare. Dacă ne vine greu să ne mărturisim păcatele, să ne gândim la aceasta înainte de a păcătui.
7. Întăreşte relaţia ta cu Dumnezeu.
Iată-l pe David, după pocăinţa sa, preocupat de relaţia sa cu Dumnezeu. În 2 Samuel 12, îl găsim postind, rugându-se lui Dumnezeu, şi încercând să repare ceea ce a stricat.
Păcatul în viaţa creştinilor, este rezultatul unei fisuri în relaţia lor cu Dumnezeu, şi produce o fisură şi mai mare în relaţia cu Dumnezeu. Păcatul pune stăpânire peste noi, pe fondul neglijării rugăciunii, Scripturii şi al părtăşiei cu Dumnezeu. De fapt, am văzut că primul pas spre cădere este lenevia, şi cea mai mare lenevie este neglijarea întăririi relaţiei noastre cu Dumnezeu. Munca de prevenţie împotriva păcatului este întărirea relaţiei cu Dumnezeu. Un creştin preocupat să-L cunoască mai mult pe Dumnezeu, să se apropie mai mult de El, şi să fie mai asemănător cu El, va avea resurse suficiente pentru biruinţa asupra păcatului.
În concluzie:
Dumnezeu ne vrea desăvârşiţi. Standardul de moralitate pe care Dumnezeu îl aşteaptă de la noi este acesta: ,,Voi fiţi, deci, desăvârşiţi, după cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit.” (Mat.5:48) El vrea să fim sfinţi în gândire, în privire, în simţire, în atitudini şi în faptă. Faptul că lumea nu ţi-a dat numele de ,,curvarul satului” sau ,,femeia gării” nu înseamnă neapărat că eşti împlinitor al poruncii: ,,să nu preacurveşti”. Tot Domnul Isus a spus: ,,…că, dacă neprihănirea voastră nu va întrece neprihănirea cărturarilor şi a Fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.” (Mat.5:20) Fariseii erau preocupaţi doar de partea de afară a blidului, de ceea ce se vede din piaţă, dar Domnul Isus a afirmat foarte clar: ,,Aţi auzit că s-a zis celor din vechime: „Să nu preacurveşti.” Dar Eu vă spun că ori şi cine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui. Dacă, deci, ochiul tău cel drept te face să cazi în păcat, scoate-l şi leapădă-l de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă. Dacă mâna ta cea dreaptă te face să cazi în păcat, taie-o şi leapăd-o de la tine; căci este spre folosul tău să piară unul din mădularele tale, şi să nu-ţi fie aruncat tot trupul în gheenă.” (Mat.5:27-30)
Partea frumoasă este că în Cristos, avem toate resursele pentru a birui şi păcatul curviei cu privirea. Totul este să vrei şi să rămâi în El, iar mesajul de faţă a încercat să ne explice puţin ce înseamnă acestea.

Posted on Noiembrie 28, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: