Un cuvânt despre trup

Crăciunul este sărbătoarea întrupării Domnului Isus. La crăciun, Fiul lui Dumnezeu a părăsit slava cerului şi a luat un trup smerit ca şi al nostru: ,,Şi Cuvântul S-a făcut trup, şi a locuit printre noi, plin de har, şi de adevăr. Şi noi am privit slava Lui, o slavă întocmai ca slava singurului născut din Tatăl.” (Ioan1:14) Prin urmare, la crăciun, există loc şi pentru un cuvânt despre trup.
În momentul în care Domnul Isus, a părăsit cerul şi a intrat în această lume, prin pântecele Mariei, El a rostit câteva cuvinte, care sunt consemnate în Sfânta Scriptură: ,,De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7) Iată cuvintele şi gândurile de care a fost însufleţit Domnul Isus, în momentul în care a păşit în lumea noastră: ,,Tată, ştiu că ascultarea de ceea ce este scris în sulul cărţii, înaintea Ta, preţuieşte mai mult decât toate jertfele. Tu mi-ai pregătit un trup, şi prin urmare ai şi nişte planuri cu privire la trupul Meu. De aceea, Eu doresc să-Ţi aduc trupul meu ca jertfă. Vreau ca în trupul meu să se facă voia Ta.”
Şi noi am primit de la Dumnezeu un trup. Noi nu am avut posibilitatea să rostim nici un cuvânt inteligibil, în momentul în care am păşit în această lume, deoarece noi nu suntem fără început ca Fiul lui Dumnezeu. În acel moment, noi nu am ştiut nimic, nici despre trupul nostru, nici despre planurile pe care le are Dumnezeu cu el. Dar odată cu trecerea timpului, şi culminând cu perioada adolescenţei, am devenit atraşi tot mai mult de mirajul a ceea ce se numeşte ,,trup”. După aceea a urmat o perioadă a marilor confruntări, când am înţeles faptul că Dumnezeu are un plan divin pentru trupul nostru, dar că şi Diavolul are la fel. Apoi a urmat perioada marilor decizii, când am hotărât să jertfim trupul nostru, fie pe altarul lui Dumnezeu fie pe altarul Diavolului. Acela a fost momentul în care am rostit, fie cuvintele pe care le-a rostit Domnul Isus, când a intrat în această lume, fie cuvinte contrare cu acestea. Evident că în orice moment al vieţii noastre, noi avem posibilitatea de a reveni asupra deciziilor luate şi putem schimba destinul trupului nostru.
Cu aceste gânduri în minte, în cele ce urmează, aş dori să reflectăm puţin, la opţiunile pe care le avem, cu privire la trupul pe care ni l-a dat Dumnezeu: Ce putem face cu el?
1. În primul rând, putem fi mulţumitori lui Dumnezeu, sau cârtitori, pentru trupul pe care l-am primit.
V-aţi pus vreodată întrebarea, cum a arătat trupul pământesc al Domnului Isus? Dumnezeu n-a îngăduit să cunoaştem astfel de detalii, spre a nu fi ispitiţi cu o altă formă de închinare la idoli. Dar cu siguranţă, trupul Domnului Isus, n-a arătat aşa cum îşi imaginează, diverşii pictori sau regizori de filme, ai zilelor noastre. În Isaia 53, găsim o descriere generală a trupului pământesc al Domnului Isus: ,,El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă. Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.” (v 2-3) Nu ştiu ce înţelegeţi dumneavoastră când citiţi aceste cuvinte, dar eu înţeleg că Domnul Isus n-ar fi avut nici o şansă, să participe la vre-un concurs de frumuseţe.
Veniţi vă rog, să mergem puţin, prin intermediul imaginaţiei, cu gândul în cer. După ce Tatăl a pus tulburătoarea întrebare: ,,Cine va merge să moară pentru oamenii păcătoşi?”… şi după ce Fiul a acceptat să facă voia lui Dumnezeu, Tatăl L-a luat deoparte şi I-a zis: ,,Vino să-ţi arăt trupul pe care Ţi L-am pregătit să-L porţi în lume!”. Şi ce I-a fost dat Fiului să vadă, a fost un trup slab, fără frumuseţe, fără strălucire, fără acel farmec menit să atragă privirile celor din jur, şi o înfăţişare care nu avea nimic care să placă. O înfăţişare care prin sine atrăgea dispreţul oamenilor răi, stârnea mila celor cu un suflet mai bun, şi care pe cei mai mulţi îi lăsa indiferenţi. Răspunsul Fiului la această privelişte a fost următorul: ,,Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”
Întrebarea mea pentru tine cititorule este următoarea: Care sunt cuvintele pe care le rosteşti tu, în fiecare dimineaţă, atunci când îţi priveşti trupul în oglindă? Îi mulţumeşti lui Dumnezeu pentru trupul pe care ţi l-a dat, sau cârteşti mereu că nu este aşa cum ţi-ai fi dorit?
Vreau să vă spun că, Dumnezeu când ne-a ales trupul pe care să-l purtăm, n-a făcut-o la întâmplare. Un Dumnezeu suveran, preocupat de detalii, de frumuseţe, şi de armonie, nu putea lăsa un domeniu atât de important, ca cel al trupului nostru, la voia întâmplării. Iată cum descrie David, crearea trupului său de către Dumnezeu: ,,Tu mi-ai întocmit rinichii, Tu m-ai ţesut în pântecele mamei mele: Te laud că Sunt o făptură aşa de minunată. Minunate Sunt lucrările Tale, şi ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, când am fost făcut într-un loc tainic, ţesut în chip ciudat, ca în adâncimile pământului. Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau; şi în cartea Ta erau scrise toate zilele cari-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele.” (Ps.139:13.16)
Atunci când am stat nouă luni de zile, în pântecele mamei noastre, Dumnezeu cu mâna Sa, ne-a ţesut fiecare detaliu al trupului nostru, la fel ca şi în cazul lui Adam.
Dar întrebarea este următoarea: După ce criterii a ales Dumnezeu trupurile pe care să le purtăm? Sunt conştient că nu putem avea un răspuns complet la această întrebare, deoarece Dumnezeu face tot ce vrea. Dar există câteva lucruri pe care putem să le ştim:
În primul rând, Dumnezeu ne-a ales forma şi aspectul fizic al trupului, în aşa fel încât să-şi descopere, în noi, frumuseţea, măreţia şi înţelepciunea Sa. El care nu face doi fulgi de zăpadă la fel, Dumnezeul care nu lucrează niciodată în serie, Cel care nu crează decât unicate, ne-a întocmit pe fiecare într-un mod unic, distinct de ceilalţi, cu un farmec pe care nici o altă persoană nu-l mai are.
În al doilea rând, Dumnezeu ne-a ales forma şi aspectul fizic al trupului, în aşa fel încât să ne determine la pocăinţă şi să ne ţină într-o stare aproape de El. Aici mă refer, în mod special, la cei aleşi.
Când am fost student la Oradea, la un serviciu divin de capelă cu studenţii, fratele Iosif Ţon s-a uitat peste noi şi ne-a adresat câteva cuvinte. Redau aproximativ cuvintele fratelui Ţon: ,,Mă uit peste voi şi văd că cei mai mulţi nu sunteţi foarte arătoşi. Unii sunteţi chiar destul de urâţei. Dar Dumnezeu v-a făcut aşa ca să vă mântuiască. În jurul unei fete frumoase, se adună foarte mulţi gândaci ….” Întradevăr, chiar aşa mai urâţei cum suntem, toată ziua suntem nevoiţi să dăm cu tot felul de ,,insecticide spirituale” ca să îndepărtăm ,,gândacii şi plojniţele” care vor să ne târască în păcat. De multe ori mi-am pus următoarea întrebare: Oare dacă aş fi câştigat vreun concurs de frumuseţe, aş mai fi rămas în biserică? Eu cred că nu. Poate n-ar fi rău să-ţi pui şi tu, la modul cel mai sincer, această întrebare. Sunt convins că anumite particularităţi, mai puţin plăcute ale trupurilor noastre, au rolul să ne ţină aproape de Domnul, şi că dacă acestea ar fi lipsit, poate astăzi am fi în lume. Lucrul acesta a fost valabil chiar şi în cazul lui Pavel: Ca să nu se îngâmfe şi să cadă, Dumnezeu i-a dat un ţepuş în carne, care să-l păstreze într-o atitudine de smerenie şi dependenţă de Harul Domnului. Prin urmare, trebuie să-I mulţumim Domnului şi pentru defectele, handicapurile, sensibilităţile, sau neputinţele pe care le avem în trup.
În al treilea rând, Dumezeu ne-a ales forma şi aspectul fizic al trupului, în aşa fel încât acesta să fie cel mai potrivit pentru lucrarea la care ne-a chemat.
Când a hotărât lucrarea pe care o va avea de făcut Samson, Dumnezeu i-a pregătit şi un trup cu care să poată sfâşia leul, aşa cum alţii sfâşie un ied.
Când a întocmit planul de izbăvire a evreilor, din mâna lui Haman, prin Estera, Dumnezeu i-a pregătit şi un trup, cu care să capete trecere înaintea lui Ahaşveroş. Evident între trupul lui Samson şi trupul Esterei existau multe diferenţe.
George Whitefield a fost destinat de către Dumnezeu să predice Evanghelia la zeci de mii de oameni deodată. Pe vremea aceea nu existau microfoane, prin urmare Dumnezeu i-a pregătit un trup cu staţie de amplificare inclusă.
Fiecare detaliu al trupului nostru este foarte important, şi totul a fost ales în aşa fel încât să ne putem îndeplini cel mai bine slujba la care am fost chemaţi.
Aşadar, avem toate motivele să ne pocăim atât de narcisism cât şi de complexele de inferioritate, şi să-I mulţumim lui Dumnezeu, pentru trupurile noastre, pe care El ni le-a dat în mod suveran şi desăvârşit pentru împlinirea, în noi, a planurilor Sale perfecte. Nu avem voie, nici să facem din trupul nostru un idol, dar nici un sclav pe care să-l exploatăm până la epuizare. La fel de vinovate sunt, atât atitudinea de închinare înaintea trupului, cât şi atitudinea de distrugere a acestuia, prin nepăsare şi neângrijire.
2. În al doilea rând, putem să ne necinstim singuri trupul sau să facem din el templul Duhului Sfânt.
Spuneam că, atât Dumnezeu cât şi Diavolul, au câte un scop pentru trupul nostru. Scopul lui Dumnezeu este să facă din trupul nostru templul în care să locuiască Duhul Sfânt, iar scopul Diavolului este să ne necinstească trupul. Decizia privitor la ce se va întâmpla cu trupul nostru ne aparţine nouă. Noi permitem fie lui Dumnezeu fie celui rău să-şi îndeplinească planurile, cu privire la trupul nostru. O a treia variantă nu există. Cine pretinde că are atitudinea de neutralitate, sau nu ia nici o decizie cu privire la trupul său, prin aceasta, deja şi-a dat trupul pe mâna Diavolului, deoarece noi prin naşterea din Adam, deja suntem în mâna Diavolului. Ca să fi al Diavolului nu trebuie să faci nimic, însă ca să treci de partea lui Dumnezeu, trebuie să iei nişte decizii ferme cu privire la viaţa ta.
Dar ce înseamnă să laşi ca trupul tău să fie un templu al Duhului Sfânt? Înseamnă să renunţi în totalitate la păcat, deoarece Duhul Sfânt nu locuieşte împreună cu păcatul.
Când vorbim despre păcatele trupului ne referim, în primul rând la curvie, sub toate formele sub care acest păcat poate fi înfăptuit: cu gândul, cu privirea, cu atitudinea sau cu fapta. Iată ce ne învaţă Cuvântul lui Dumnezeu: ,,mâncările Sunt pentru pântece, şi pântecele este pentru mâncări. Şi Dumnezeu va nimici şi pe unul şi pe celelalte. Dar trupul nu este pentru curvie: el este pentru Domnul, şi Domnul este pentru trup. Şi Dumnezeu, care a înviat pe Domnul, ne va învia şi pe noi cu puterea Sa. Nu ştiţi că trupurile voastre Sunt mădulare ale lui Hristos? Voi lua eu mădularele lui Hristos, şi voi face din ele mădulare ale unei curve? Nicidecum! Nu ştiţi că cine se lipeşte de o curvă, este un singur trup cu ea? Căci este zis: „Cei doi se vor face un singur trup”. Dar cine se lipeşte de Domnul, este un singur duh cu El.Fugiţi de curvie! Orice alt păcat, pe care-l face omul, este un păcat săvârşit afară din trup; dar cine curveşte, păcătuieşte împotriva trupului său. Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu Sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi, deci, pe Dumnezeu în trupul şi în duhul vostru, care Sunt ale lui Dumnezeu.” (1Cor.6:13-20)
Conform apostolului Petru mânia şi pedeapsa lui Dumnezeu sunt îndreptate, în mod special, împotriva a două categorii de oameni: ,,mai ales pe ceice, în pofta lor necurată, umblă poftind trupul altuia, şi dispreţuiesc stăpânirea.” (2Pet.2:10)
A-ţi pregăti trupul pentru a putea fi un templu al Duhului Sfânt, înseamnă a fugi de curvie, păstrându-ţi mintea, inima, ochii, sentimentele, şi tot trupul curat. Chiar şi cel mai mic compromis cu păcatul îl întristează pe Duhul Sfânt. Chiar şi o privire cu gând murdar spre trupul altuia, chiar şi o glumă cu conotaţii sexuale, întinează şi necinsteşte trupul.
Un alt mod prin care trupul nostru poate fi întinat este prin intermediul limbii. O vorbire necuviincioasă are puterea de a ne întina tot trupul. Iată cuvintele lui Iacov: ,,Limba este şi ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este aceea dintre mădularele noastre, care întinează tot trupul şi aprinde roata vieţii, când este aprinsă de focul gheenei.” (Iacov 3:6)
A ne pregăti trupul spre a fi un templu pentru Duhul Sfânt, presupune renunţarea la toate vorbele mincinoase, jignitoare, porcoase sau nefolositoare şi înlocuirea loc cu o vorbire plină de har şi dreasă cu sare.
La urma urmei, orice păcat produce întinarea trupului nostru, iar pregătirea acestuia spre a fi un templu pentru Duhul Sfânt, presupune curăţirea zilnică de orice întinăciune.
Această curăţire nu trebuie să fie una exterioară, de suprafaţă, aşa cum o practicau fariseii, doar de ochii lumii, ci una lăuntrică, a inimii: ,,Căci dinăuntru, din inima oamenilor, ies gândurile rele, preacurviile, curviile, uciderile, furtişagurile, lăcomiile, vicleşugurile, înşelăciunile, faptele de ruşine, ochiul rău, hula, trufia, nebunia” (Mc.7:21-22)
În concluzie:
Am auzit care au fost cuvintele pe care le-a rostit Domnul Isus, în legătură cu trupul pe care L-a primit de la Tatăl: ,,Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!” (Evrei 10:5-7)
Marea întrebare este aceasta: Care sunt cuvintele mele şi ale tale, în legătură cu trupul pe care l-am primit de la Dumnezeu? Mulţumire sau cârtire, idolatrizare, distrugere sau îngrijire, necinstire sau pregătirea lui spre a fi un templu pentru Duhul Sfânt.
Dumnezeu nu doreşte nici jertfe nici arderi de tot. Iată jertfa pe care o aşteaptă El de la noi: ,,Vă îndemn, deci, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, Sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.” (Rom.12:2)
Nu uitaţi că frumuseţea şi strălucirea trupurilor pe care le vom purta în cer, depinde în mod direct de curăţia morală a trupurilor pe care le purtăm aici pe pământ, şi de jertfirea acestora pe altarul voii lui Dumnezeu. Domnul Isus este un exemplu clar în această privinţă: ,,Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus: El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu, ci S-a desbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte de cruce. De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult, şi I-a dat Numele, care este mai presus de orice nume; pentruca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul.” (Fil.2:5-11)
Iată descrierea trupului de slavă pe care Îl are Domnul Isus în cer: ,,… îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare, şi încins la piept cu un brâu din aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lîna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă, şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari. În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele, când străluceşte în toată puterea lui.” (Apoc.1:13-16)

Anunțuri

Posted on Decembrie 31, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. 4 comentarii.

  1. Am pacatuit impotriva Domnului. Desi sunt botezat de cateva luni, recunosc frate ca nu mi-am trait viata conform cu voia Lui. Recunosc ca mi-am necinstit trupul, am curvit cu gandul si cu privirea. Imi pare atat de rau ca mi-am intinat trupul cu aceste pacate.

    Chiar credeam ca traiam dupa voia Domnului insa am descoperit ca de fapt nu umblam in lumina.

    Frate, ma mai poate ierta Dumnezeu? Cu siguranta I-am intrista fata Lui prin pacatele mele. Mai pot fi eu innoit dupa ce am trait in astfel de pacate? Ma mai poate primi Dumnezeu la El? Pot eu, dupa ce am trait astfel, sa fiu nascut din nou? Pot eu sa devin din nou copilul Lui?

    • Conform Scripturii, singurul păcat care nu poate fi iertat este acela de care nu vrem să ne pocăim.
      În 1Ioan 1: 9 citim următoarele: ,,Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept, ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Expresia ,,orice nelegiuire” include chiar şi păcatele despre care mi-ai scris. Domnul Isus a iertat vameşi, prostituate, şi chiar pe tâlharul condamnat la moarte pentru crimele sale.
      Doar fariseii făţarnici şi încrezuţi în propria religiozitate n-au putut fi iertaţi de către Domnul Isus, însă oamenii sinceri care şi-au recunoscut păcatul, l-au mărturisit cu lacrimi de pocăinţă înaintea Domnului, şi au fost hotărâţi să renunţe la el, au primit atât iertarea Domnului cât şi puterea Lui pentru a fi biruitori asupra păcatului.
      Atitudinea care rezultă din cuvintele pe care le-ai scris, mă face să cred că eşti din categoria celor care se pocăiesc, şi dacă pocăinţa ta include părere de rău pentru păcat, mărturisirea acestuia înaintea Domnului, cât şi hotărârea fermă de a renunţa la el, conform Scripturii, cu siguranţă beneficiezi de iertarea lui Dumnezeu cât şi de puterea Lui pentru a fi biruitor asupra păcatului.
      Acesta este Cuvântul Domnului nu cuvântul meu, prin urmare este vrednic de crezare.
      Domnul să te binecuvinteze.

      • Daca se poate, mi-ati putea spune ce as putea face ca eu sa pot sa imi inoiesc mintea? Caci da, doresc sa parasesc felul aceste de gandire pe care l-am avut pana acum si doresc ca mintea mea sa nu mai contina nimic intinat in ea

  2. În Romani 12:2 apostolul Pavel ne spune: ,,Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” Aşadar, procesul înoirii minţii, se realizează în măsura în care nu ne potrivim chipului veacului acestuia.
    Din punct de vedere al păcatelor sexuale, chipul veacului acestuia presupune, delectarea privirii cu trupul dezgolit al celuilalt, prin: pornografie, diverse emisiuni TV, vestimentaţie, reviste, etc.
    A nu ne potrivi chipului veacului acestuia, presupune a face legământ cu ochii, la fel ca Iov, adică a face acea igienă a minţii, prin care să nu permitem nici o imagine provocatoare să pătrundă în minte, prin internet, TV, pe stradă, ştranduri, etc.
    Altfel spus: mintea noastră funcţionează la fel ca o moară, care macină ceea ce i se pune în coş. Dacă alimentăm mintea cu imagini pornografice, ea va măcina curvie cu privirea şi cu gândul, dar dacă alimentăm mintea cu Cuvântul lui Dumnezeu, ea va măcina voia lui Dumnezeu, cum am citit în Romani 12.
    De aceea Psalmul 1 ne spune: ,,Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui!”
    Aceştia sunt cei doi paşi spre biruinţa la nivelul minţii: a nu permite imaginilor provocatoare să pătrundă în ea, şi a o umple cu Cuvântul lui Dumnezeu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: