Un cuvânt de bobotează, un cuvânt despre trezire.

,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie. Şi Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor,” (Luca 3:2-3)
Cu toţii suntem de acord asupra faptului că, lucrarea lui Ioan Botezătorul a produs o intensă mişcare de înviorare şi trezire spirituală, în sânul naţiunii lui Israel. Iată cum descrie Scriptura, impactul lucrării lui Ioan, asupra ţinutului Iudeii: ,,Locuitorii din Ierusalim, din toată Iudea şi din toate împrejurimile Iordanului, au început să iasă la el; şi, mărturisindu-şi păcatele, erau botezaţi de el în râul Iordan.” (Matei 3:5-6)
Mulţimi mari de oameni, au început să asculte propovăduirea plină de putere a profetului, iar prin primirea botezului pocăinţei, mărturiseau că pentru a intra în familia lui Dumnezeu, nu este suficient să te numeşti evreu ci trebuie să faci roade vrednice de pocăinţă.
Botezul lui Ioan avea la bază o practică a evreilor de a face prozeliţi. Neevreii care simpatizau cu naţiunea lui Israel şi care doreau să se alăture religiei acestuia, primeau un botez, în urma căruia li se schimba numele, iar din păgâni deveneau prozeliţi.
Noutatea lui Ioan consta în faptul că el afirma că nu numai păgânii aveau nevoie de acest botez ci chiar şi evreii, deoarece descendenţa din Avraam nu garantează intrarea în familia lui Dumnezeu, ci dobândirea unui caracter ca al lui Dumnezeu. Acest fapt a dat o lovitură de moarte formalismului iudaic, facilitând dezvoltarea relaţiei personale cu Dumnezeu, al fiecărui credincios în parte.
Însă înainte ca lucrarea lui Ioan să declanşeze această mare trezire spirituală în Israel, ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie.” Abia după aceea ,,Ioan a venit prin tot ţinutul din împrejurimile Iordanului, şi propovăduia botezul pocăinţei, pentru iertarea păcatelor.”
Acesta este tiparul în orice trezire spirituală. În primul rând, Cuvântul lui Dumnezeu îi vorbeşte unui om al Său, iar apoi acesta plin de puterea Cuvântului, porneşte în lucrare, iar rezultatul este o mare trezire spirituală.
De aceea mesajul de astăzi se intitulează: Un cuvânt de bobotează, un cuvânt despre trezire”
În cadrul acestui mesaj, vom căuta să răspundem la următoarele întrebări:
1. Ce înseamnă că, Cuvântul Domnului vorbeşte cuiva?
2. Care este cadrul potrivit în care Cuvântul Domnului vorbeşte?
1. Despre ce vorbeşte Cuvântul Domnului?
1. Ce înseamnă că, Cuvântul Domnului vorbeşte?
A-ţi vorbi Cuvântul Domnului, este mai mult decât a citi în Biblie, a asculta o predică, a absolvi o şcoală biblică sau a avea anumite cunoştinţe teologice. Lucrarea lui Ioan s-a desfăşurat pe vremea marilor preoţi Ana şi Caiafa, care erau savanţi în Scripturi, şi cu toate acestea lor nu le-a vorbit Cuvântul Domnului. Pe vremea Domnului Isus, mulţi au ascultat predicile Sale, şi cu toate acestea, lor nu le-a vorbit Cuvântul Domnului. Iată ce a afirmat despre aceştia, Domnul Isus, cu ocazia rostirii pildei semănătorului: ,,Ucenicii s-au apropiat de El, şi I-au zis: „De ce le vorbeşti în pilde?” Isus le-a răspuns: „Pentru că vouă v-a fost dat să cunoaşteţi tainele Împărăţiei cerurilor, iar lor nu le-a fost dat. Căci celui ce are, i se va da, şi va avea de prisos; iar de la cel ce n-are, se va lua chiar şi ce are. De aceea le vorbesc în pilde, pentru că ei, cu toate că văd, nu văd, şi cu toate că aud, nu aud, nici nu înţeleg. Şi cu privire la ei se împlineşte proorocia lui Isaia, care zice: „Veţi auzi cu urechile voastre, şi nu veţi înţelege; veţi privi cu ochii voştri, şi nu veţi vedea. Căci inima acestui popor s-a împietrit; au ajuns tari de urechi, şi-au închis ochii, ca nu cumva să vadă cu ochii, să audă cu urechile, să înţeleagă cu inima, să se întoarcă la Dumnezeu, şi să-i vindec.” Dar ferice de ochii voştri că văd; şi de urechile voastre că aud!” (Mat.13:10-16)
Există şi în zilele noastre, mulţi oameni care petrec o mare parte din timpul lor studiind Biblia, care au chiar studii teologice superioare, ştiu să despice firul în patru şi predică altora de la amvoane, însă cărora nu le vorbeşte Cuvântul Domnului. Oare poate fi ceva mai trist decât aceasta?
Dar întrebarea este următoarea: Ce se întâmplă atunci când Cuvântul Domnului vorbeşte? Când Cuvântul Domnului vorbeşte, apar în existenţă lucruri din nimic, deoarece prin Cuvântul Său, Dumnezeu a creat lumea din nimic. Când Cuvântul Domnului vorbeşte bolnavii sunt însănătoşiţi, morţii înviază, demonii o iau la fugă, furtunile se potolesc, pâinile se înmulţesc, cei smeriţi primesc mântuirea iar păcătoşii cad cu faţa la pământ. Sutaşul a cunoscut puterea Cuvântului lui Dumnezeu când s-a exprimat astfel: ,,zi numai un cuvânt, şi robul meu va fi tămăduit.” (Mat.8:8) Când Cuvântul Domnului vorbeşte întreg lăuntrul nostru este scos la iveală înaintea Domnului, deoarece: ,,Cuvântul lui Dumnezeu este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul şi duhul, încheieturile şi măduva, judecă simţirile şi gândurile inimii.” (Evr.4:12) Când Cuvântul Domnului vorbeşte, Duhul Sfânt este acolo ca să-L confirme cu putere. (1Cor.2:4) Când Cuvântul Domnului vorbeşte, Dumnezeu Însuşi este prezent ca să-şi întărească Cuvântul prin semne şi minuni. (Mc.16:20)
Cred că problema bisericii de astăzi este că auzim prea mult cuvântul oamenilor şi prea puţin Cuvântul lui Dumnezeu. În bisericile de astăzi, există prea multă vorbărie goală fără putere şi prea puţin Cuvânt viu şi lucrător, prea multă înţelepciune umană şi prea puţină descoperire divină. Aceasta este cauza pentru care adevărata trezire spirituală întârzie să apară.
Înainte de declanşarea unei treziri spirituale, omul sau oamenii lui Dumnezeu, trebuie să primească de la Domnul, acea ungere şi umplere specială a Duhului Sfânt, care Îi permite lui Dumnezeu să lucreze cu putere, prin Cuvântul Său revelat în Scripturi, la iluminarea minţilor oamenilor şi la transformarea inimilor acestora după voia lui Dumnezeu. Doar atunci când Duhul Sfânt umple în întregime vasele Sale de lucru, Dumnezeu vorbeşte cu putere prin Cuvântul Său.
2. Care este cadrul potrivit în care Cuvântul Domnului vorbeşte?
Privind la exemplul lui Ioan găsim scris că: ,,Cuvântul lui Dumnezeu a vorbit lui Ioan, fiul lui Zaharia în pustie” În pustie, a vorbit Dumnezeu lui Moise, pe când era păstor la oi. În pustie, i-a vorbit Dumnezeu lui Israel, la muntele Sinai, când i-a dat legile şi poruncile Sale. Domnul Isus se retrăgea în locuri pustii pentru a primi acolo de la Tatăl ce trebuia să spună şi cum trebuia să vorbească. În pustiul Arabiei a primit Pavel Evanghelia lui Cristos, despre care a spus că nu îi este ruşine, deoarece aceasta este puterea lui Dumnezeu, şi în pustiul insulei Patmos, Ioan L-a văzut pe Cristos, şi a primit din partea Lui, mesajul pentru cele şapte biserici, cât şi Cuvântul despre revenirea lui Cristos.
Se pare că pustia este locul preferat al lui Dumnezeu în a-şi descoperi Cuvântul Său, oamenilor Săi. Oare de ce are Dumnezeu preferinţe atât de ciudate? Pustia are nişte caracteristici, care îl ajută pe omul lui Dumnezeu să recepţioneze Cuvântul lui Dumnezeu, mult mai bine decât în alte locuri. Să urmărim câteva dintre ele:
În primul rând, în pustie este linişte. Lui Dumnezeu nu-I place să vorbească pe un fond de gălăgie. Cuvântul Său este mult prea important ca să fie rostit într-un loc plin de zgomote. Gălăgia oamenilor politici: Tiberiu Cezar, pilat din Pont, Irod din Galileia, Filip din Ituria, sau a oamenilor religioşi Ana şi Caiafa, ar fi produs distorsionarea acurateţii Cuvântului divin, de aceea Ioan a trebuit să lase deoparte părerile tuturor acestor oameni, şi să se ducă în pustie, unde să poată auzi, în linişte, doar Cuvântul Domnului.
Dacă vrem să auzim Cuvântul Domnului, trebuie să ne găsim propria noastră pustie, în care să ne retragem. Cuvântul Domnului nu poate să ne vorbească, atâta vreme cât cu un ochi suntem pe ecranul televizorului şi cu altul în epistola lui Pavel către Romani. El nu are nimic să ne comunice, în cele cinci minute, în care citim în viteză, un capitol din Biblie, cu grija la zecile şi sutele de treburi, la care abia aşteptăm să alergăm. Cuvântul Domnului ne este închis, atâta vreme cât suntem mai îndrăgostiţi, de părerile teologice ale unui anumit dr. Prof. Univ…. decât de cuvintele Scripturii. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte doar celor care sunt dispuşi să reducă la tăcere orice alte voci, să facă linişte în mintea şi fiinţa lor şi să aştepte în tăcere, cu răbdare, fără grabă, şoapta Domnului.
În al doilea rând, pustia este un loc al sărăciei, iar Cuvântul Domnului este doar pentru cei săraci. În sinagoga din Nazaret, citând din sulul cărţii Isaia, printre altele Domnul Isus a spus: ,,Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia;” (Lc.4:18) Evanghelia este doar pentru cei săraci, adică pentru cei care îşi recunosc sărăcia lor spirituală înaintea lui Dumnezeu. De aceea Domnul Isus a spus: ,,Te laud, Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi, şi le-ai descoperit pruncilor.” (Mat.11:25) sau: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Mc.2:17) Prima dintre fericiri afirmă foarte clar că Împărăţia cerurilor este doar pentru cei săraci în duh. (Mat.5:3)
Aşadar, dacă vrem să auzim Cuvântul lui Dumnezeu, trebuie să ne recunoaştem propria sărăcie şi neputinţă spirituală înaintea lui Dumnezeu. Înainte ca Dumnezeu să ne vorbească trebuie să mărturisim că fără El şi fără Cuvântul Lui, viaţa noastră este la fel de goală ca o pustie. Duhul Sfânt este Cel care realizează, în noi, această lucrare, atunci când suntem sinceri şi deschişi înaintea Lui.
În al treilea rând, pustia este locul în care învăţăm să trăim mai mult pentru suflet decât pentru trup. În ce priveşte trupul, pustia nu oferă prea multe opţiuni. În pustie, există mai puţine şanse pentru îmbuibare, şi mai multe şanse pentru cumpătare, decât într-un oraş. În pustie oferta culinară este destul de limitată: lăcuste şi miere sălbatică. De aceea, pustia este adesea asociată cu postul şi rugăciunea, şi un loc potrivit pentru acestea. În pustie nu te ispitesc mirosurile de cârnaţi afumaţi, atunci când îţi propui să posteşti. În pustie învăţăm să ne ţinem trupul în stăpânire, să fim cumpătaţi, înfrânaţi şi să ne canalizăm toată energia spre Dumnezeu.
Dacă vrem să auzim Cuvântul Domnului, trebuie să ne deprindem şi cu pustia postului şi rugăciunii, în care învăţăm să trăim mai mult pentru suflet decât pentru trup.
3. Despre ce vorbeşte Cuvântul Domnului?
Până în acest moment, am văzut ce se întâmplă atunci când Cuvântul Domnului vorbeşte, şi care este cadrul în care Dumnezeu Îşi descoperă Cuvântul Său. În continuare aş dori să observăm despre ce vorbeşte Cuvântul Domnului. Sau, Cuvântul Domnului, este un Cuvânt despre ce?
În primul rând, Cuvântul Domnului este un Cuvânt despre Cristos. Ioan Botezătorul a fost un pregătitor al căii lui Cristos. El nu s-a predicat pe sine, nici nu s-a scos în evidenţă pe sine ci pe Cristos. Când noroadele, care erau în aşteptarea lui Mesia şi-au îndreptat privirile spre el, Ioan le-a răspuns foarte clar: ,,Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu Sunt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:16-17) Când ucenicii lui Ioan au început să fie geloşi pentru învăţătorul lor, datorită succesului Domnului Isus, Ioan le-a răspuns: ,,Trebuie ca El să crească, iar eu să mă micşorez.” (Ioan1:30)
Totdeauna Cuvântul Domnului Îl are în centru pe Cristos şi lucrarea Sa. Esenţa evangheliei este Cristos şi El răstignit. Cristos este esenţa evangheliei cât şi a propovăduirii creştine. O evanghelie centrată pe om şi pe realizările sale nu este evanghelia lui Cristos. O propovăduire care preamăreşte omul este o lucrare de rătăcire.
În al doilea rând, Cuvântul Domnului este un Cuvânt despre o transformare radicală pe care o realizează Cristos, prin lucrarea Sa, în viaţa omului. La Ioan au venit şi nişte oameni care au avut impresia că Cuvântul Domnului, are de a face cu formalismul religios, şi că tot ceea ce li se cere este schimbarea apartenenţei religioase prin botez. Răspunsul lui Ioan faţă de aceşti oameni a fost foarte drastic: ,,Pui de năpîrci, cine v-a învăţat să fugiţi de mânia viitoare? Faceţi, deci, roade vrednice de pocăinţa voastră, şi nu vă apucaţi să ziceţi în voi înşivă: „Avem pe Avraam ca tată!” Căci vă spun că Dumnezeu din pietrele acestea poate să ridice fii lui Avraam… Noroadele îl întrebau, şi ziceau: „Atunci ce trebuie să facem?” Drept răspuns, el le zicea: „Cine are două haine, să împartă cu cine n-are nici una; şi cine are de mâncare, să facă la fel.” Au venit şi nişte vameşi să fie botezaţi, şi i-au zis: „Învăţătorului, noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu cereţi nimic mai mult peste ce v-a fost poruncit să luaţi.” Nişte oştaşi îl întrebau şi ei, şi ziceau: „Dar noi ce trebuie să facem?” El le-a răspuns: „Să nu stoarceţi nimic de la nimeni prin ameninţări, nici să nu învinuiţi pe nimeni pe nedrept, ci să vă mulţumiţi cu lefurile voastre.” (Lc.3:8, 10-14)
Cuvântul lui Dumnezeu nu are nimic de a face cu superficialitatea, cu formalismul, cu prefăcătoria, cu jumătăţile de măsură sau cu continuarea în păcat. Cei care caută în Scriptură argumente pentru consumul de alcool, pentru divorţ, recăsătorire, şi pentru alte forme de trăire în păcat, n-au nimic în comun cu Cuvântul lui Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu vorbeşte despre o desăvârşire a caracterului nostru, la fel ca şi al lui Dumnezeu, prin lucrarea Domnului Isus: ,,Cît despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine, şi căruia eu nu Sunt vrednic să-I desleg cureaua încălţămintelor. El vă va boteza cu Duhul Sfânt şi cu foc. Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:16-17)
În al treilea rând, Cuvântul Domnului este un Cuvânt despre dreptatea lui Dumnezeu care va judeca pe cei care nu se lasă transformaţi de El: ,,Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:17) Cuvântul lui Dumnezeu este un Cuvânt de judecată a lui Dumnezeu împotriva tuturor celor care L-au călcat în picioare, prin nepăsare, pe Fiul Său: ,,Dumnezeu nu ţine seama de vremurile de neştiinţă, şi porunceşte acum tuturor oamenilor de pretutindeni să se pocăiască; pentru că a rânduit o zi, în care va judeca lumea după dreptate, prin Omul pe care L-a rânduit pentru aceasta şi despre care a dat tuturor oamenilor o dovadă netăgăduită prin faptul că L-a înviat din morţi…” (Fap.17: 30-31) Concepţia despre un Dumnezeu care nu pedepseşte, nu judecă, este nebiblică şi nu are nimic în comun cu Cuvântul lui Dumnezeu.
În concluzie:
,,Acela are lopata în mână; Îşi va curăţi aria cu desăvârşire, şi Îşi va strânge grâul în grînar, iar pleava o va arde într-un foc care nu se stinge.” (Lc.3:17)
Cine este grâul şi cine este pleava? Psalmul 1 ne oferă un răspuns potrivit la această întrebare: ,,Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi, şi nu se aşează pe scaunul celor batjocoritori! Ci îşi găseşte plăcerea în Legea Domnului, şi zi şi noapte cugetă la Legea Lui! El este ca un pom sădit lângă un izvor de apă, care îşi dă rodul la vremea lui, şi ale cărui frunze nu se veştejesc: tot ce începe, duce la bun sfârşit. Nu tot aşa este cu cei răi: ci ei Sunt ca pleava pe care o spulberă vântul. De aceea cei rău nu pot ţinea capul sus în judecăţii, nici păcătoşii în adunarea celor neprihăniţi. Căci Domnul cunoaşte calea celor neprihăniţi, dar calea păcătoşilor duce la pieire.” A fi grâu sau pleavă are de a face cu lucrurile în care ne găsim plăcerea: Cei care îşi găsesc plăcerea în sfatul celor răi, în calea celor păcătoşi şi în scaunul celor badjocoritori sunt pleavă, iar cei care îşi găsesc plăcerea în Cuvântul Domnului sunt grâu.
A-ţi găsi plăcerea în Cuvântul Domnului înseamnă, a-ţi găsi propria ta pustie unde Domnul să poată să-ţi vorbească, a pregăti în inima ta cadrul în care Cuvântul Domnului să-şi manifeste toată puterea transformatoare.

Anunțuri

Posted on Ianuarie 5, 2013, in Predici scrise. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. FOARTE FRUMOS CUVANT PENTRU SUFLET

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: