Estera 5: Un Dumnezeu care deschide uşi

Dumnezeu este Cel care deschide şi închide orice uşă; vorba unui om de rând din popor: ,,La El sunt toate cheile şi parolele”. Când Dumnezeu deschide o uşă, nimeni n-o mai poate închide, iar când El închide o uşă nimeni n-o mai poate deschide. În mesajul lui Dumnezeu pentru una din bisericile din Apocalipsa găsim scris: „Iată ce zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce ţine cheia lui David, Cel ce deschide, şi nimeni nu va închide, Cel ce închide, şi nimeni nu va deschide: „Ştiu faptele tale: iată ţi-am pus înainte o uşă deschisă pe care nimeni n-o poate închide, căci ai puţină putere, şi ai păzit Cuvântul Meu, şi n-ai tăgăduit Numele Meu. Iată că îţi dau din cei ce Sunt în sinagoga Satanei, care zic că Sunt Iudei şi nu Sunt, ci mint; iată că îi voi face să vină să se închine la picioarele tale, şi să ştie că te-am iubit. Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării, care are să vină peste lumea întreagă, ca să încerce pe locuitorii pământului.” (Apoc.3:7-10) Când Dumnezeu a deschis lui Israel uşa de ieşire din robia egipteană, nimeni, nici măcar Faraon, n-a mai putut s-o închidă, dar şi atunci când El a închis uşa corabiei lui Noe, nimeni n-a mai putut s-o deschidă.
Iată câteva exemple de uşi pe care Dumnezeu le închide şi le deschide după buna plăcere a voii Sale: uşa mântuirii, uşa morţii, uşa Evangheliei, uşa purtării de grijă, etc.
Despre uşa mântuirii, Domnul Isus a spus: „Adevărat, adevărat, vă spun că Eu Sunt uşa oilor. Toţi cei ce au venit înainte de Mine, Sunt hoţi şi tîlhari; dar oile n-au ascultat de ei. Eu Sunt Uşa. Dacă intră cineva prin Mine, va fi mântuit; va intra şi va ieşi, şi va găsi păşune.” (Ioan 10:7-9) Tot despre această uşă, în Evrei citim următoarele: ,,Să luăm, deci, bine seama, ca, atâta vreme cât rămâne în picioare făgăduinţa intrării în odihna Lui, nici unul din voi să nu se pomenească venit prea tîrziu…. Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!” (Evr.4:1,7) Relevantă în acest sens este experienţa celor cinci fecioare nechibzuite, din pilda Domnului Isus, care venite prea târziu au strigat: ,,Doamne, Doamne, deschide-ne!” Dar el, drept răspuns, le-a zis: „Adevărat vă spun, că nu vă cunosc!” (Mat.25:11-12)
Despre uşa morţii, în vedenia lui Ioan din Apocalipsa, Domnul Isus a afirmat următoarele: ,,Nu te teme! Eu Sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Cel viu. Am fost mort, şi iată că Sunt viu în vecii vecilor. Eu ţin cheile morţii şi ale Locuinţei morţilor.” (Apoc.1:17-18)
În vederea deschiderii uşilor pentru Evanghelie, apostolul Pavel cerea Bisericii din Colose: ,,Rugaţi-vă tot odată şi pentru noi, ca Dumnezeu să ne deschidă o uşă pentru Cuvânt, ca să putem vesti taina lui Hristos, pentru care iată, mă găsesc în lanţuri: ca s-o fac cunoscut aşa cum trebuie să vorbesc despre ea.” (Col.4:3-4)
Despre uşa protecţiei divine şi a purtării de grijă a lui Dumnezeu, faţă de întreaga creaţie, şi în special faţă de copiii Săi, Solomon ne spune următoarele, în Psalmul 127: ,,Dacă nu zideşte Domnul o casă, degeaba lucrează cei ce o zidesc; dacă nu păzeşte Domnul o cetate, degeaba veghează cel ce o păzeşte. Degeaba vă sculaţi de dimineaţă şi vă culcaţi tîrziu, ca să mâncaţi o pâine câştigată cu durere; căci prea iubiţilor Lui El le dă pâine ca în somn.” (Ps.127:1-2) Apostolul Iacov deasemenea avertiza pe cei care credeau că viitorul şi succesul stă în mâna lor: ,,Ascultaţi, acum, voi care ziceţi: „Astăzi sau mâine ne vom duce în cutare cetate, vom sta acolo un an, vom face negustorie, şi vom câştiga!” Şi nu ştiţi ce va aduce ziua de mâne! Căci ce este viaţa voastră? Nu Sunteţi decât un abur, care se arată puţintel, şi apoi piere. Voi, dimpotrivă, ar trebui să ziceţi: „Dacă va vrea Domnul, vom trăi şi vom face cutare sau cutare lucru.” Pe când acum vă făliţi cu lăudăroşiile voastre! Orice laudă de felul acesta este rea.” (Iacov 4:13-16) Tot în legătură cu modul minunat în care Dumnezeu deschide toate uşile necesare spre a purta de grijă poporului Său, de la Domnul Isus ne-au rămas memorabilele cuvinte: ,,De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu semenă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grînare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu Sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” (Mat.6:25-34)
Dar să revenim la Estera. În capitolul 5 al cărţii, descoperim modul minunat în care Dumnezeu a deschis Esterei cât şi întregului popor evreu, uşa către inima împăratului Ahaşveroş, în vederea anulării decretului care îi condamna la moarte.
Faptul care mi se pare cel mai interesant, este că până şi în această acţiune divină de a deschide şi închide uşi, Dumnezeu conlucrează cu omul. Dumnezeu nu deschide uşi în timp ce poporul Său, stă cu mâinile în sân, sau doarme somnul nepăsării. Poporul lui Dumnezeu are şi el un rol împortant, în ce priveşte deschiderea uşilor, ocaziilor sau oportunităţilor. Dumnezeu deschide uşi, doar dacă poporul Său îşi îndeplineşte şi el partea lui.
În cele ce urmează, aş dori, ca folosind Estera capitolul 5, să descoperim care este rolul nostru, ca fii ai lui Dumnezeu, în procesul deschiderii sau închiderii uşilor. În sensul acesta, vom studia trei principii sau condiţii generale, pe care poporul lui Dumnezeu trebuie să le îndeplinească, pentru ca Dumnezeu să le deschidă uşile de care au nevoie.
1. Posteşte şi roagă-te.
Iată cuvintele Esterei către Mardoheu, rostite înainte de a intra la împărat: ,,Du-te, strânge pe toţi Iudeii care se află în Susa, şi postiţi pentru mine, fără să mâncaţi nici să beţi, trei zile, nici noaptea, nici ziua. Şi eu voi posti odată cu slujnicele mele; apoi voi intra la împărat, în ciuda legii; şi, dacă va fi să per, voi peri.” Mardoheu a plecat, şi a făcut tot ce-i poruncise Estera. A treia zi, Estera s-a îmbrăcat cu hainele împărăteşti şi a venit în curtea dinăuntru a casei împăratului, înaintea casei împăratului.” (Estera 4:16-5:1)
Esra, omul care după vreo douăzeci de ani după Estera, avea să meargă la Ierusalim, cu o parte dintre prinşii de război eliberaţi, ne spune următoarele cuvinte: ,,Acolo, la râul Ahava, am vestit un post de smerire înaintea Dumnezeului nostru, ca să cerem de la El o călătorie fericită pentru noi, pentru copiii noştri, şi pentru tot ce era al nostru. Mi-era ruşine să cer împăratului o oaste de însoţire şi călăreţi, ca să ne ocrotească împotriva vrăjmaşului pe drum, căci spusesem împăratului: „Mâna Dumnezeului nostru este, spre binele lor, peste toţi cei ce-L caută, dar puterea şi mânia Lui Sunt peste toţi cei ce-L părăsesc.” Pentru aceasta am postit şi am chemat pe Dumnezeul nostru. Şi El ne-a ascultat.” (Esra 8:21-23)
Am văzut deja, cum apostolul Pavel cerea bisericilor să se roage, ca Dumnezeu să le deschidă uşi pentru propovăduirea Evangheliei.
Pe vremea lui Ahab, când în ţară păcatul era la culme, în urma rugăciunii fierbinţi, a prorocului Ilie, Dumnezeu a închis uşa ploii, şi a fost secetă, timp de trei ani şi jumătate, şi tot în urma rugăciunii sale, Dumnezeu a deschis cerul şi a dat ploaie pe faţa pământului. De aceea Scriptura ne îndeamnă: ,,Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă! Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii (Sau: bătrâni.). Bisericii; şi să se roage pentru el, după ce-l vor unge cu untdelemn în Numele Domnului. Rugăciunea făcută cu credinţă va mântui pe cel bolnav, şi Domnul îl va însănătoşi; şi dacă a făcut păcate, îi vor fi iertate. Mărturisiţi-vă unii altora păcatele, şi rugaţi-vă unii pentru alţii, ca să fiţi vindecaţi. Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pământul şi-a dat rodul.” (Iacov 5:13-18)
Rugăciunea rostită de către omul neprihănit, în conformitate cu voia lui Dumnezeu, cu credinţă, dintr-o dorinţă fierbinte, şi însoţită de post, este cheia prin care Dumnezeu deschide uşile la care bat copiii Săi.
2. Acţionează cu înţelepciune şi prin credinţă.
Rugăciunea şi postul copiilor lui Dumnezeu, sunt esenţiale, în ce priveşte lucrarea lui Dumnezeu, de a deschide uşi poporului Său, însă nu sunt suficiente.
În urma postului şi rugăciunii, copiii lui Dumnezeu trebuie să pornească la acţiune, pe baza înţelepciunii care vine de sus, şi prin credinţă.
Rugăciunea şi postul nu înlocuiesc acţiunea plină de înţelepciune a credinţei, ci o pregătesc. Rugăciunea şi postul Esterei, nu au scutit-o de datoria de a intra la împărat, ci au pregătit drumul într-acolo. Rugăciunile şi postul evreilor, au alungat frica din inima Esterei, i-au dat curaj să intre la împărat, i-au pus cuvintele potrivite pe buze, au declanşat în lumea spirituală un război, în urma căruia Dumnezeu l-a eliberat pe împărat de răutate, determinându-l să-i cruţe viaţa împărătesei, întinzându-i toiagul, şi l-a pregătit să răspundă, cererii sale, în mod favorabil.
Rugăciunea şi postul nu au nici un sens, dacă nu ne conduc la o acţiuni pline de înţelepciune şi de credinţă. Există o vreme în care ni se cere să postim şi să ne rugăm şi există o vreme în care trebuie să acţionăm.
La fel a procedat şi Neemia, când a aflat despre starea jalnică în care se găsea Ierusalimul: A postit, s-a jelit, a plâns şi s-a rugat, câteva luni de zile, iar după aceea a mers înaintea împăratului, pentru a cere sprijin în lucrarea pe care Dumnezeu i-o pusese pe inimă. Rugăciunea şi postul au pregătit drumul lui Neemia la împărat, dar nu l-au înlocuit.
Există momente în viaţă în care trebuie să ne oprim din post şi rugăciune şi să acţionăm în conformitate cu voia lui Dumnezeu. Ce părere aveţi despre un soţ, care hotărăşte să pună deoparte trei zile de post şi rugăciune, tocmai când soţia lui se zbate în durerile naşterii? Cam tardiv, nu-i aşa? A avut la dispoziţie nouă luni de zile pentru aceasta. În momentul respectiv, mai înţelept decât a se pune pe genunchi, ar fi să dea un telefon la 112.
Chiar şi Dumnezeu, la un moment dat, după înfrângerea lui Israel la Ai, îl opreşte pe Iosua din rugăciune, şi îl trimite să curăţească poporul. (Iosua 7: 6-13)
Aşadar: rugăciunea cu postul şi acţionarea plină de înţelepciune şi de credinţă, merg mână în mână. Nu se poate una fără cealaltă. Doar în felul acesta Dumnezeu deschide uşile de care avem nevoie.
Dar să spunem aici, un cuvânt şi despre înţelepciunea Esterei: ,,Împăratul i-a zis: „Ce ai tu, împărăteasă Estero, şi ce ceri? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, îţi voi da.” Estera a răspuns: „Dacă împăratul găseşte cu cale, să vină împăratul astăzi cu Haman la ospăţul pe care i l-am pregătit.” Şi împăratul a zis: „Duceţi-vă îndată şi aduceţi pe Haman, cum doreşte Estera.” Împăratul s-a dus cu Haman la ospăţul pe care-l pregătise Estera. Şi pe când beau vin, împăratul a zis Esterei: „Care este cererea ta? Ea îţi va fi împlinită. Ce doreşti? Chiar dacă ai cere jumătate din împărăţie, o vei căpăta.” Estera a răspuns: „Iată ce cer şi ce doresc. Dacă am căpătat trecere înaintea împăratului, şi dacă găseşte cu cale, împăratul să-mi împlinească cererea şi să-mi facă dorinţa, să mai vină împăratul cu Haman şi la ospăţul pe care li-l voi pregăti, şi mâine voi da răspuns împăratului după porunca lui.” (Estera 5:3-8)
Estera n-a fost doar o femeie frumoasă, ci şi una înţeleaptă. Estera a ştiut că cererea cu care vine înaintea împăratului, este mult prea importantă, pentru a fi adresată oriunde şi oricum. De aceea, pentru a se asigura că va obţine toată atenţia şi bunăvoinţa acestuia, Estera a pregătit cu foarte multă migală momentul destăinuirii inimii ei.
În primul rând, l-a scos din mijlocul teancului de dosare aflate pe biroul său de lucru, al numeroaselor probleme de pe ordinea de zi, al stresului cauzat de tensionatele discuţii cu sfetnicii, şi l-a dus într-un loc liniştit, unde să se poată odihni şi relaxa din punct de vedere fizic şi psihic.
Iată un gând de care ar trebui să ţinem seamă fiecare dintre noi, atunci când avem de discutat probleme mai delicate, în cadrul familiilor noastre. Alegerea locului, momentului cât şi cadrului potrivit, rezolvă cel puţin jumătate din problemă.
În al doilea rând, ca soţie frumoasă şi înţeleaptă, Estera a ştiut să curteze inima bărbatului ei, delectând-o cu ospăţul pregătit special pentru aceasta, iar folosind cu abilitate tehnica amânării, i-a stârnit atenţia şi curiozitatea, pregătind astfel momentul culminant, în care cererea ei să poată avea şanse maxime de câştig.
A fi creştin nu înseamnă a fi prost. Ceea ce mi se pare interesant, este că în Coloseni 4, după ce Pavel cere Bisericii să se roage ca Dumnezeu să deschidă uşi pentru Cuvânt, imediat apare următoarea frază: ,,Purtaţi-vă cu înţelepciune faţă de cei de afară;” (Col.4:5) Dar ce legătură este între deschiderea uşilor pentru Cuvânt, şi înţelepciunea sau neânţelepciunea, cu care ne purtăm faţă de cei de afară? Răspunsul este acesta: Purtarea noastră cu înţelepciune faţă de cei de afară, deschide uşi pentru Cuvânt, iar lipsa noastră de înţelepciune faţă de cei de afară, închide uşile pentru Cuvânt. Faptul acesta este confirmat, cu prisosinţă, de experienţa practică de pe teren. În urma oamenilor înţelepţi se deschid uşi, iar în urma oamenilor ,,proşti” se închid toate uşile, iar Biblia spune că: ,,Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare, şi ea îi va fi dată. Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vânt încoace şi încolo. Un astfel de om să nu se aştepte să primească ceva de la Domnul,” (Iacov 1:5-7)
3. Lasă rezultatele în mâna Domnului.
Să privim puţin la ultima parte a capitolului 5: ,,Haman a ieşit în ziua aceea, vesel şi cu inima mulţumită. Dar, când a văzut, la poarta împăratului, pe Mardoheu care nu se scula nici nu se mişca înaintea lui, s-a umplut de mânie împotriva lui Mardoheu. A ştiut totuşi să se stăpânească, şi s-a dus acasă. Apoi a trimis să aducă pe prietenii săi şi pe nevastă-sa Zereş. Haman le-a vorbit despre strălucirea bogăţiilor lui, despre numărul fiilor săi, despre tot ce făcuse împăratul ca să-l ridice în vrednicie, şi despre locul pe care i-l dăduse mai pesus de căpeteniile şi slujitorii împăratului. Şi a adăugat: „Eu Sunt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospăţul pe care l-a făcut, şi Sunt poftit şi pe mâine la ea cu împăratul. Dar toate acestea n-au nici un preţ pentru mine, câtă vreme voi vedea pe Mardoheu, Iudeul acela, şezând la poarta împăratului.” Nevastă-sa Zereş, şi toţi prietenii lui i-au zis: „Să se pregătească o spânzurătoare înaltă de cincizeci de coţi, şi mâine dimineaţă cere împăratului ca Mardoheu să fie spânzurat. Apoi vei merge vesel la ospăţ cu împăratul.” Părerea aceasta a plăcut lui Haman, şi a pus să pregătească spânzurătoarea.” (Estera 5:9-14)
Haman şi Ahaşveroş tocmai plecaseră de la prima seară a ospăţului, urmând ca cererea Esterei să-i fie destăinuită împăratului, în seara următoare. În drum spre casă, Haman este atât de intrigat de atitudinea lui Mardoheu, încât îi plănuieşte acestuia moartea, pentru a doua zi dimineaţa. Dupăcum vom vedea în capitolul următor, Dumnezeu i-a nimicit planul, dar haideţi să presupunem pentru moment, că planul lui Haman ar fi reuşit. Să presupunem, că a doua zi dimineaţa, Haman ar fi obţinut, aprobarea spânzurării lui Mardoheu, şi că verişorul Esterei, nu ar mai fi fost viu, în a doua seară a ospăţului. Spuneţi-mi vă rog ce ar fi fost în inima Esterei? Eu cred că regrete şi autoânvinovăţiri, că n-a folosit prima seară a ospăţului, spre a-şi prezenta cererea ei împăratului, ca să nu mai vorbim de acuzaţiile confraţilor ei.
Chiar dacă nu a fost cazul Esterei, este de multe ori cazul nostru: Ne rugăm, postim pentru rezolvarea unei anumite probleme, acţionăm după înţelepciunea pe care ne-o dă Dumnezeu, la acea vreme, dar lucrurile nu totdeauna se întâmplă aşa cum ne-am fi aşteptat. De exemplu: Avem un bolnav în familie: postim, ne rugăm, acţionăm dupăcum considerăm că este cel mai bine, şi totuşi bolnavul moare. Atunci începem să ne autoânvinovăţim, sau ne învinovăţesc cei din jur, că dacă făceam altfel era mai bine şi vorba aceea: ,,mulţi viteji sunt după război”.
Principiul pe care trebuie să-l ţinem minte în astfel de situaţii este următorul: ,,Lasă rezultatele în mâna lui Dumnezeu.” Dacă am postit, ne-am rugat, am acţionat în conformitate cu Cuvântul lui Dumnezeu, suntem absolviţi de orice responsabilitate. De aici înainte este treaba lui Dumnezeu. El poate să repare chiar şi greşelile noastre de procedură, de lipsă de tact, sau lipsă de experienţă. Providenţa Sa are în vedere chiar şi limitările fiinţei noastre umane.
În concluzie:
,,Cereţi, şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide. Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se deschide. Cine este omul acela dintre voi, care, dacă-i cere fiul său o pâine, să-i dea o piatră? Sau, dacă-i cere un peşte, să-i dea un şarpe? Deci, dacă voi, care Sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru, care este în ceruri, va da lucruri bune celor ce I le cer!” (Mat.7:7-11)

Anunțuri

Posted on Februarie 18, 2013, in Predici scrise. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: