Oferta lui Dumnezeu de anul nou

De revelion, cu gândul la anul care abia începe, fiecare om îşi doreşte, atât lui cât şi celor din jur, tot ce este mai bun, frumos şi plăcut. Mesajele transmise celor dragi, pe toate căile posibile, urările, felicitările şi toasturile, conţin tot felul de gânduri şi dorinţe bune care vizează o viaţă lungă plină de sănătate, belşug, prosperitate, fericire şi dragoste, departe de orice durere, sărăcie, necaz şi ură. Numele lui Dumnezeu este, adesea, invocat în mesajul urărilor de anul nou, deoarece, sentimentul religios, ne învaţă că lungimea vieţii, sănătatea, binele şi fericirea atârnă de Dumnezeu. Este suficient să menţionăm aici tradiţionalul cântec de: La mulţi ani, ca să constatăm că aşa stau lucrurile: ,, La mulţi ani cu sănătate, Să vă dea Domnul tot ce doriţi, Zile senine şi fericire, La mulţi ani să trăiţi!”
Cred că acesta este momentul, în care deja, ar trebui să ne punem câteva întrebări pertinente: Oare este suficient să-ţi doreşti anumite lucruri, sau să urezi cuiva ceva, pentru ca Dumnezeu să le şi ofere? Oare câte din urările rostite de anul nou, sunt valide?…sau câte nu sunt altceva decât vorbe goale, care nu vor schimba cu nimic mersul lucrurilor, în anul care stă să înceapă? Simpla urare : ,,La mulţi ani!”, poate să lungească, cel puţin cu o secundă, firul vieţii, pe care Dumnezeu L-a rânduit pentru cineva? Nu credeţi că ar fi mai bine să ne întrebăm: Oare are Dumnezeu vreo ofertă pentru noi, cu ocazia anului nou?…şi eventual nişte cerinţe care condiţionează această ofertă?
Biblia nu este altceva decât ,,pachetul de oferte” al lui Dumnezeu pentru om. Perioada de timp în care trăim, în Biblie, este numită: ,,Anul de îndurare al lui Dumnezeu”. Prin urmare, consider că cel mai bun lucru, pe care l-am putea face, în prag de revelion, spre a ne putea face unii altora, nişte urări valide, este să consultăm, oferta lui Dumnezeu de anul nou, cât şi lucrurile care o condiţionează. Textul biblic cel mai potrivit pentru aceasta este cuvântarea Domnului Isus din sinagoga din Nazaret, din Luca 4: ,,A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi, după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea proorocului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: „Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.” În urmă, a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: „Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură pe care le-aţi auzit.” (Lc.4: 16-21)
În cele ce urmează, din acest text biblic, aş dori să privim la oferta lui Dumnezeu de anul nou, cât şi lucrurile care o condiţionează.
1. Oferta lui Dumnezeu de anul nou.
,,… să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi”
Oferta lui Dumnezeu de anul nou, pentru om, cuprinde cinci aspecte:
a) Bogăţia. (Să vestesc săracilor Evanghelia)
Cea mai mare bogăţie din universul acesta, pe care un om o poate dobândi, este aceea care se capătă prin Evanghelie. Evanghelia este vestea bună a lui Dumnezeu pentru om. Evanghelia este vestea bună că Dumnezeu L-a dăruit lumii pe Cristos, conform mesajului îngerului, de pe câmpiile Betleemului: ,,Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un mântuitor, care este Hristos, Domnul.” (Lc.2: 10-11) Omul care îl are în inimă pe Cristos, este cel mai bogat om din lume, conform cuvintelor Scripturii: ,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (Col.2:10) Când am studiat epistola către Coloseni, am descoperit că Noul Testament conţine peste 150 de lucruri pe care noi le avem în Cristos. Iată doar câteva dintre ele: În Cristos avem: alegere, har, pace, neprihănire, răscumpărare, ispăşire, împăcare, iertare, izbăvire de păcat, de moarte şi osândă, naştere din nou, strămutare din împărăţia Satanei în împărăţia Fiului dragostei Sale, eliberare de orice robie, sfinţire, binecuvântare, putere, înţelepciune, gândire nouă, biruinţă, mângâiere, Duhul Sfânt, statutul de copii ai lui Dumnezeu, cetăţenie cerească, domnie împreună cu Cristos, hrană, bucurie, plinătate, schimbarea răului în bine, un Logodnic, un Prieten, o familie, un scop în viaţă, o moştenire, înviere, proslăvire, răsplată, toate lucrurile, etc. Pentru mai multe detalii vezi articolul intitulat: ,,Voi aveţi totul deplin în El” (https://predicipredici.wordpress.com/2012/07/15/voi-aveti-totul-deplin-in-el/)
Vă puteţi imagina vreo ofertă de anul nou, mai bogată decât aceasta?
b) Vindecarea. (Să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită)
Cea mai cumplită boală de care un om ar putea suferi este păcatul. Păcatul este cauza a tuturor celorlalte boli, cât şi a morţii. Păcatul distruge atât trupul cât şi sufletul, având consecinţe, nu numai în viaţa aceasta ci şi în cealaltă. De aceea, cea mai mare vindecare de care un om ar putea beneficia, este vindecarea inimii zdrobite de păcat. Vindecându-ne de boala păcatului, Cristos ne vindecă de cauza tuturor bolilor şi durerilor, oferindu-ne posibilitatea, de a moşteni împărăţia unde nu va mai fi durere, boală, lacrimă şi moarte, conform cu Apocalipsa 22:4: ,,El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
c) Eliberare. (să propovăduiesc robilor de război slobozirea)
Cel mai mare război purtat vreodată, n-a fost nici primul nici al doilea mondial, ci războiul dintre Dumnezeu şi Diavolul. Iniţiatorul acestui război a fost Diavolul, iar prin amăgire, i-a făcut pe toţi oamenii robi ai lui. Mulţi sunt robi ai alcoolului, tutunului, drogurilor, pornografiei, jocurilor de noroc, banului, oamenilor, răutăţii, etc, şi în definitiv orice om născut din femeie este rob al lui Satan. Este adevărat, că oamenii nu vor să recunoască acest lucru, după cum nu l-au recunoscut nici cei de pe vremea Domnului Isus, dar asta nu schimbă cu nimic starea de fapt a lucrurilor: ,, Ei I-au răspuns: „Noi Suntem sămânţa lui Avraam, şi n-am fost niciodată robii nimănui; cum zici Tu: „Veţi fi slobozi! Adevărat, adevărat, vă spun” le-a răspuns Isus „că, oricine trăieşte în păcat, este rob al păcatului. Şi robul nu rămâne pururea în casă; fiul însă rămâne pururea. Deci, dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.” (Ioan :33-36) Lucrarea Domnului Isus realizează eliberarea omului din robia Diavolului şi strămutarea acestuia în Împărăţia Fiului lui Dumnezeu.
d) Perspectiva. (orbilor căpătarea vederii)
În Ioan 9 Domnul Isus vindecă un orb din naştere. Fariseii şi cărturarii norodului, datorită invidiei, pe care o aveau în inimă faţă de Domnul Isus, caută să-l convingă pe cel vindecat că Isus nu este altceva decât un păcătos, care nu merită crezut şi urmat. Însă Domnul Isus când îl întâlneşte pe orbul vindecat în templu, îi adresează câteva cuvinte şocante despre misiunea Sa în lume: ,,Apoi Isus a zis: „Eu am venit în lumea aceasta pentru judecată: ca cei ce nu văd, să vadă, şi cei ce văd, să ajungă orbi.” Unii din Fariseii care erau lângă el, când au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi şi noi orbi!” „Dacă aţi fi orbi” le-a răspuns Isus „n-aţi avea păcat; dar acum ziceţi: „Vedem.” Tocmai de aceea, păcatul vostru rămâne.” (Ioan 9:39-41) Din cuvintele Domnului Isus, înţelegem că există o orbire mai mare decât orbirea celui care n-a văzut niciodată soarele, şi anume orbirea celor care nu-l văd şi nu-L recunosc pe Dumnezeu. Starea în care se aflau fariseii era mai deplorabilă decât a orbului din naştere, care deşi sănătoşi în trup, totuşi nu-L recunoşteau pe Cristos. Isus Cristos a venit să ne deschidă ochii credinţei ca să-L vedem pe Dumnezeu, planurile şi Împărăţia Sa care s-a apropiat de noi. De aceea Pavel se roagă astfel: ,,Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui, pe care a desfăşurat-o în Hristos, prin faptul că L-a înviat din morţi, şi L-a pus să şadă la dreapta Sa, în locurile cereşti, mai presus de orice domnie, de orice stăpânire, de orice putere, de orice dregătorie şi de orice nume, care se poate numi, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor.”(Efes.1:17-21)
e) Despovărare. (să dau drumul celor apăsaţi)
Înstrăinarea omului de Dumnezeu, l-a încărcat pe acesta cu nişte poveri, pe care nu le poate duce şi nici nu este chemat la aceasta. Pe expresia feţei celor mai mulţi oameni se poate citi, oboseala, îngrijorarea, stresul, tulburarea şi povara tuturor problemelor şi greutăţilor pe care acesta încearcă să le poarte fără de Dumnezeu. Însă Domnul Isus a spus: ,,Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu Sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun, şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:2-30)
2. Lucrurile care condiţionează oferta lui Dumnezeu de anul nou
După ce am enumerat, pe scurt, oferta lui Dumnezeu, pentru om, de anul nou, aş dori să observăm, pentru cine este această ofertă. Cine poate să beneficieze de ea? Există anumite condiţii care trebuie îndeplinite?
Daţi-mi voie să recitesc cuvintele care conţin oferta Domnului Isus pentru om: ,,Duhul Domnului este peste Mine, pentru că M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia; M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea, şi orbilor căpătarea vederii; să dau drumul celor apăsaţi…” Ca să pot beneficia de această ofertă, trebuie mai întâi să recunosc că sunt sărac, că am inima zdrobită, că sunt rob al diavolului, că sunt orb, şi că sunt împovărat, şi că am nevoie de mântuire. Fariseii au replicat Domnului Isus: ,, noi n-am fost niciodată robii nimănui…, Doar n-om fi şi noi orbi!” (Ioan 8:33, 9:40) Ei, tocmai această atitudine a lor i-a împiedecat să fie mântuiţi, şi de aceea Domnul Isus le-a spus: ,,Nu cei sănătoşi au trebuinţă de doctor, ci cei bolnavi. Eu am venit să chem la pocăinţă nu pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.” (Mc.2:17) A-ţi recunoaşte starea de păcat şi nevoia de schimbare nu înseamnă altceva decât pocăinţă. Deci prima condiţie necesară pentru a primi oferta lui Dumnezeu este pocăinţa.
Dar mai există încă o condiţie, iar pentru a o descoperi, aş dori să rămânem tot la textul din Luca 4, şi să analizăm puţin reacţia oamenilor din sinagogă, la cuvintele Domnului Isus: ,,Şi toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieşeau din gura Lui, şi ziceau: „Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?”
Pe faţă, toţi Îl vorbeau de bine, Îl apreciau pentru cuvintele Lui pline de har, pe care nu le puteau contesta, însă în şoaptă sau chiar în gând, nutreau anumite suspiciuni faţă de El şi faţă de provenienţa Sa.
Domnul Isus nu este mulţumit, cu această atitudine duplicitară a ascultătorilor. Isus nu acceptă să fie lăudat pe faţă, iar în şoaptă să fie pus sub semnul întrebării. Domnul Isus nu este mulţumit când oamenii dau din cap aprobator la predicile Sale, iar apoi rămân indiferenţi la mesajul Evangheliei. Isus îşi provoacă ascultătorii la decizie. În faţa Evangheliei, nu ai voie să rămâi indiferent, nici măcar să dai din cap aprobator. În faţa Evangheliei trebuie să hotărăşti dacă o primeşti sau o respingi. De aceea Domnul Isus continuă: ,,Fără îndoială, Îmi veţi spune zicala aceea: „Doftore, vindecă-te pe tine însuţi”; şi Îmi veţi zice: „Fă şi aici, în patria Ta, tot ce am auzit că ai făcut în Capernaum.” „Dar” a adăugat El „adevărat vă spun că, nici un prooroc nu este primit bine în patria lui. Ba încă, adevărat vă spun că, pe vremea lui Ilie, când a fost încuiat cerul să nu dea ploaie trei ani şi şase luni, şi când a venit o foamete mare peste toată ţara, erau multe văduve în Israel; şi totuşi Ilie n-a fost trimis la nici una din ele, în afară de o văduvă din Sarepta Sidonului. Şi mulţi leproşi erau în Israel, pe vremea proorocului Elisei; şi totuşi nici unul din ei n-a fost curăţit, în afară de Naaman, Sirianul.”
Prin aceste cuvinte Domnul Isus vrea să le spună că, oferta Evangheliei este valabilă pentru cei care cred în El, adică cei care-L recunosc pe El, ca Doctorul Suprem care poate să-i vindece. Cei care zic despre Isus: ,,Doftore, vindecă-te pe tine însuţi”, adică nu cred în El, n-au parte de vindecarea Lui, aşa cum niciunul din Leproşii din Israel, n-au avut, afară de Naaman sirianul, care a crezut în Dumnezeu, şi nu sunt chemaţi în lucrarea lui Dumnezeu, aşa cum nici una din văduvele din Israel, n-a fost aleasă să-l hrănească pe Ilie, afară de văduva din Sarepta, care a crezut în Dumnezeu.
În concluzie:
Cu ocazia anului nou, Dumnezeu are pentru noi cele mai extraordinare oferte, cu condiţia să ne recunoaştem, prin pocăinţă, starea deplorabilă în care ne-a dus Diavolul, iar prin credinţă să-L primim în inimă pe Cristos, care reprezintă soluţia lui Dumnezeu la toate problemele noastre.
Dacă ar fi să închei cu o urare validă de anul nou, aş alege una pe care am auzit-o de la un predicator: ,,Cu Domnul în anii care urmează”

Posted on Decembrie 31, 2013, in Predici scrise. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: