Cristos: Capul Bisericii

,,El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi-născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” (Col. 1:18)
După ce Pavel Îl prezintă pe Cristos în relaţie cu Tatăl şi cu creaţia, ni-L descoperă pe Fiul lui Dumnezeu şi în relaţie cu Biserica. Pe lângă ,,Chipul Dumnezeului nevăzut” şi ,,Mijlocitorul creaţiei” El este şi ,,Capul Bisericii”. Pe lângă relaţia Sa unică cu Tatăl, şi rolul Său unic în cadrul creaţiei, Cristos S-a unit în mod tainic cu Biserica, născută din dragoste şi jertfă de Sine şi destinată spre a-I fi mireasă. În cele ce urmează aş dori să descoperim care sunt adevărurile pe care a intenţionat Pavel să ni le comunice despre Cristos prin această expresie, şi care sunt implicaţiile practice care decurg din ele.
1. El este capul de serie al noii creaţii, respectiv al Bisericii.
În mesajul intitulat: ,,Cristos mijlocitorul creaţiei” am descoperit că Cristos nu este doar autorul, autoritatea, scopul şi susţinătorul creaţiei ci şi răscumpărătorul ei. Încă înainte de întemeierea lumii, Dumnezeu a avut în vedere atât căderea cât şi restaurarea. Prin moartea şi învierea Sa, Cristos devine capul de serie al noii creaţii, dupăcum spune tot Pavel în 2 Corinteni 5:17: ,,Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură (Sau: zidire.) nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.” El este Cel întâi născut din această nouă creaţie, sau în limbaj tehnic, piesa de referinţă a începutului de lot. Ca unul care lucrez în producţie, la începutul unui lot, trebuie să execut piesa de referinţă, care va constitui modelul pentru toate celelalte. Toate piesele care urmează a fi fabricate, trebuie să fie identice cu piesa de referinţă. Fără a avea pretenţia că paralela este perfectă, expresia: ,,Cel întâi născut din toată zidirea”, semnifică faptul că Cristos este piesa de referinţă a noii creaţii. El este începutul de lot şi modelul a ceea ce trebuie să fim. Deci imaginea creaţiei, folosită de Pavel în Coloseni, ne arată că expresia ,,Cristos Capul Bisericii” se referă la rolul Său de Pârgă şi Model al noii creaţii adică Biserica: ,,şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut.” (3:10)
Dacă Cristos este Capul Bisericii, înseamnă că noi trebuie să ţintim a fi ca El. Însuşirea modului Său de a gândi, vorbi, simţi şi acţiona trebuie să fie principala noastră preocupare. Privirea noastră trebuie să fie aţintită mereu la El, spre a putea observa cum se comportă în diferitele situaţii cu care se confruntă. Am observat deja, că Pavel insistă mult, în epistolă, asupra necesităţii cunoaşterii lui Cristos, pentru ca în felul acesta să devenim ca El. Lucrul acesta reiese foarte clar din modul în care îşi prezintă scopul lucrării sale: ,,Pe El Îl propovăduim noi, şi sfătuim pe orice om, şi învăţăm pe orice om în toată înţelepciunea, ca să înfăţişăm pe orice om, desăvârşit în Hristos Isus. Iată la ce lucrez eu, şi mă lupt după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în mine.” Dar mai multe despre aceste versete vom vedea în mesajul următor.
2. El este sursa vieţii Bisericii.
În Coloseni, nu întâlnim numai imaginea creaţiei, pentru a descrie relaţia lui Cristos cu Biserica, ci şi imaginea trupului. Iată ce scrie în 2:18-19: ,,Nimeni să nu vă răpească premiul alergării, făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti, şi nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” Din experienţa vieţii de zi cu zi, ştim că un mădular care pierde legătura cu capul se îmbolnăveşte foarte grav sau moare. Fiecare funcţie a mădularelor trupului este comandată şi dirijată de la creier. Când între creier şi un anumit mădular se rupe legătura, mădularul respectiv rămâne inert şi absolut nefolositor. Viaţa şi sănătatea trupului implică o bună legătură cu capul. Viaţa vine din cap. Fără o mână sau fără un picior se mai poate trăi, dar fără cap în nici un caz. Un trup fără cap este un cadavru. Tot aşa stau lucrurile şi din punct de vedere spiritual. Viaţa şi sănătatea unui creştin implică o bună legătură cu Cristos. Un creştin despărţit de Cristos este mort. O biserică locală despărţită de Cristos este moartă. O biserică ce şi-a ales un alt cap decât pe Cristos, nu mai este a Lui.
Dacă Cristos este Capul Bisericii, atunci relaţia personală cu El trebuie să fie prioritatea numărul zero a fiecărui creştin. Preocuparea noastră de căpătâi trebuie să fie îmbunătăţirea continuă a legăturii cu Cristos, deoarece pe această cale curge viaţa din Dumnezeu spre noi. Această relaţie cu Cristos, conform epistolei către Coloseni, presupune două etape: a-L primi pe Cristos şi a umbla cu El: ,,Astfel, deci, după cum aţi primit pe Hristos Isus, Domnul, aşa să şi umblaţi în El,” (2:6) În capitolul 2:11-23 Pavel ne spune cum L-am primit pe Cristos, iar în capitolul 3:1-4:6 ne spune cum trebuie să umblăm cu El. Mai multe despre aceste două aspecte ale relaţiei noastre cu Cristos, vom vedea în mesajele viitoare.
3. El este Mirele Bisericii.
Chiar dacă ideea că Biserica este Mireasa lui Cristos nu apare explicit în Coloseni, ea apare implicit atunci când ni se spune: ,,Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui. Şi pe voi, care odinioară eraţi străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele voastre rele, El v-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să vă facă să vă înfăţişaţi înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină;” (1:19-22) Acest text seamănă mult cu Efeseni 5:27 unde ni se spune că ceea ce Cristos vrea să înfăţişeze înaintea Tatălui fără pată şi fără zbârcitură este Mireasa Sa. De fapt ideea că am fost creaţi pentru Cristos este foarte prezentă în Coloseni. Deci Pavel când spune că Cristos este Capul Bisericii, afirmă că El este Mirele ei, Cel care s-a dat pe Sine pentru ea, Cel care o iubeşte şi doreşte să o aibă alături toată veşnicia.
Dacă Cristos este capul Bisericii, atunci trebuie să rămânem credincioşi Mirelui nostru. Cunoaşterea dragostei lui Cristos şi creşterea în dragoste pentru Cristos trebuie să fie scopul principal al vieţii noastre. A ne dărui păcatului, lumii şi diavolului reprezintă curvie spirituală, şi conduce la distrugerea relaţiei noastre cu Cristos. În sensul acesta îndemnurile lui Pavel din capitolele 3 şi 4 sunt esenţiale.
4. El este Împăratul Bisericii.
Pe lângă imaginea creaţiei, trupului şi familiei, în Coloseni avem şi imaginea împărăţiei, pentru a descrie relaţia Bisericii cu Cristos: ,,El ne-a izbăvit de sub puterea întunericului, şi ne-a strămutat în Împărăţia Fiului dragostei Lui,” (1:13), ,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.” (2:10), ,,A desbrăcat domniile şi stăpânirile, şi le-a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce.” (2:15), ,,Dacă, deci, aţi înviat împreună cu Hristos, să umblaţi după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu.” (3:1), ,,Stăpânilor, daţi robilor voştri ce le datoraţi, şi ce li se cuvine, căci ştiţi că şi voi aveţi un Stăpân în cer.” (4:1) Iată cât de prezentă este imaginea împărăţiei în Coloseni. Expresia ,,Cristos Capul Bisericii” trebuie înţeleasă în sens de autoritate. Cristos este Împăratul Bisericii.
Dacă Cristos este Capul Bisericii, atunci trebuie să ascultăm de El. Lucrul acesta sună foarte frumos, însă de multe ori riscă să rămână doar o vorbă goală. În încheiere, propun să observăm practic, ce înseamnă la nivel de biserică locală a asculta de Cristos?
4.1. A asculta de Cristos, presupune ca toate învăţăturile care se dau în biserică să vină de la Domnul. De la amvon trebuie să se predice Cuvântul clar şi curat al lui Dumnezeu. Biserica n-a început cu noi şi nici nu se va termina cu noi. Cuvântul lui Dumnezeu rămâne în veac, şi în veac vor rămâne toţi cei ce se ancorează în El. Cei care răstoarnă Cuvântul lui Dumnezeu vor trece şi li se va şterge pentru totdeauna urma.
4.2. Biserica trebuie să accepte doar pe acei predicatori care predică Cuvântul curat al lui Dumnezeu. Biserica are obligaţia să cerceteze ceea ce li se predică, la fel ca Bereenii. Ea trebuie să promoveze doar pe acei predicatori care rămân fideli Scripturii şi să oprească pe toţi cei care propovăduiesc învăţături greşite. Scriptura vorbeşte de nişte vremuri în care oamenii îşi vor da învăţători după poftele lor. Adunarea care procedează în felul acesta, a încetat a mai fi biserica lui Cristos.
4.3. Adunarea generală sau comitetul bisericii nu au dreptul să voteze Biblia, chiar dacă ar avea o majoritate covârşitoare de voturi. La adunările generale putem să votăm proiecte de investiţii financiare, şi aspecte care ţin de organizarea lucrării bisericii, iar votul majorităţii este cel care decide. Însă votul majorităţii nu poate decide dacă beţia sau divorţul sunt păcate. Aceste lucruri au fost votate într-un for superior nouă. Datoria noastră este să ne supunem Bibliei nu să o supunem la vot. Dacă majoritatea unei biserici ajunge să voteze împotriva vreunui principiu biblic, atunci minoritatea, chiar dacă ar fi compusă dintr-o singură persoană, are obligaţia să se ridice şi să apere Scriptura chiar cu preţul vieţii.

Anunțuri

Posted on Iulie 11, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. 2 comentarii.

  1. Bun mesaj!
    Fii binecuvantat!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: