Estera: o carte despre providenţa lui Dumnezeu

Dacă am intervieva un eşantion dintre cititorii Scripturii, şi le-am pune următoarea întrebare: Care carte din Biblie vă place cel mai mult?… o mare parte dintre ei ar răspunde, scurt şi repede: Estera. Estera este o carte atractivă, captivantă, şi plăcută la citit, indiferent de vârsta la care ne-am afla. Naraţiunile ei, întâmplările pe care le relatează, îi prind deopotrivă: pe copii, pe tineri cât şi pe cei bătrâni.
Ceea ce dă un farmec deosebit acestei cărţi, este intervenţia suptilă dar promptă a lui Dumnezeu, în desfăşurarea evenimentelor istorice, pe care le descrie.
Dacă ar fi să dau un titlu mesajului pe care eu îl desprind din această carte, atunci acesta ar fi : Un Dumnezeu ascuns, dar nu absent. Numele lui Dumnezeu nici măcar nu este pronunţat în această carte. Cartea Estera ne prezintă un Dumnezeu care locuieşte în ascuns, dupăcum chiar Domnul Isus a afirmat în predica de pe munte, (Mat.6:4,6) dar un Dumnezeu care nu lipseşte din nici un eveniment care se petrece în istorie, ci mai mult decât atât, un Dumnezeu care dirijează toate evenimentele istorice, spre împlinirea planurilor Sale.
Această calitate a lui Dumnezeu, în teologie, poartă numele de providenţă. Prin urmare, Estera este o carte despre providenţa lui Dumnezeu.
Providenţa lui Dumnezeu este acea predeterminare înţeleaptă a evenimentelor, prin care Dumnezeu guvernează lumea. Purtarea Sa de grijă faţă de fiinţele create, dar mai cu seamă faţă de poporul Său. Providenţa lui Dumnezeu se referă la amestecul lui Dumnezeu în lucrurile care alcătuiesc viaţa de zi cu zi, lucrurile nemiraculoase, cotidiene, şi dirijarea lor, prin procese naturale, către scopuri şi rezultate predeterminate în mod divin. Privite în mod secvenţial, aceste evenimente, par obijnuite şi cât se poate de naturale, însă atunci când sunt aşezate împreună, iese la iveală miracolul.
În cele ce urmează, doresc să vă dau un exemplu de providenţă divină, dintr-un eveniment pe care l-am trăit personal: Conduceam maşina în zona Izvorul Crişului, şi coboram spre Cluj. Coloana de maşini din faţa mea, a frânat brusc, datorită unei căruţe cu fân, pe care au întâlnit-o, înaintea unei curbe spre dreapta. În momentul în care am vrut să frânez şi eu, am constatat că maşina nu mai are nici o frână. Din instinct, spre a evita impactul, am ieşit pe contrasens. În curbă, mi-a apărut în faţă, la câţiva metri, un TIR, pe care nu aveam cum să-l evit. Dar tocmai în locul acela, Dumnezeu a aşezat o străduţă de ţară. Drumul principal cotea spre dreapta, iar străduţa de ţară, mergea tot înainte. Călăuzit de Dumnezeu, am trecut prin faţa tirului, la distanţă de centimetri, şi am luat-o pe străduţa de ţară, până când maşina s-a porit. N-a fost nimic miraculos la mijloc. N-a apărut nici un înger care să ridice maşina pe sus. Însă a fost o minune providenţială. Dumnezeu a ales locul în mod providenţial, a sincronizat timpii, pentru fiecare mişcare, astfel încât, punându-le pe toate împreună, să se contureze o minune extraordinară de salvare de la moarte. Ulterior, de fiecare dată când treceam cu maşina prin zona aceea, mă opream şi mă minunam, gândindu-mă la cât de bun regizor este Dumnezeu. Cred că filmarea evenimentului ar fi constituit o cascadorie periculoasă reuşită, iar cine s-ar fi încumetat s-o materializeze, ar fi avut nevoie de mult timp ca să găsească locul ideal, unde să o realizeze, şi de multe repetiţii ca să-i reuşească. Dar Dumnezeu a găsit locul ideal fără probleme şi m-a trecut pe acolo fără nici o repetiţie.
Sunt convins că fiecare dintre noi putem împărtăşi cu alţii, exemple de intervenţii providenţiale ale lui Dumnezeu, în viaţa noastră. Un frate mi-a mărturisit următoarele: ,,Conduceam în străinătate, noaptea pe autostradă. Indicatorul de combustibil indica 0. Motorul dădea deja rateuri, în semn că nu mai era alimentat cu carburant. Staţia era încă departe. Dar cu toate acestea, maşina a mers exact până la pompă, şi doar acolo s-a oprit.” Aceasta este o minune providenţială.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, începem un studiu biblic asupra cărţii Estera. În această carte vom învăţa despre providenţa lui Dumnezeu: despre un Dumnezeu ascuns dar implicat în a dirija evenimentele istorice, în aşa fel încât să conlucreze spre binele poporului Său, aşa cum învăţăm în Romani 8:28: ,,De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce Sunt chemaţi după planul Său.”
Fiecare capitol al cărţii, ne prezintă câte un aspect al providenţei lui Dumnezeu, şi implicaţiile acesteia asupra vieţilor noastre.
-Capitolul 1: Un Dumnezeu care se implică în evenimentele istorice.
-Capitolul 2: Un Dumnezeu care nu ne dă socoteală totdeauna de ceea ce face.
-Capitolul 3: Un Dumnezeu care permite ca poporul Său să aibă şi duşmani.
-Capitolul 4: Un Dumnezeu care ne-a aşezat, în locul în care suntem, tocmai pentru o vreme ca aceasta.
-Capitolul 5: Un Dumnezeu care face să căpătăm trecere înaintea celor mari.
-Capitolul 6: Un Dumnezeu care îi obligă să împlinească Matei 7: 12, pe cei care nu o fac de bună voie.
-Capitolul 7: Un Dumnezeu care îi prinde pe duşmani, tocmai în spânzurătoarea pe care au pregătit-o pentru alţii..
-Capitolul 8: Un Dumnezeu care schimbă chiar şi Legea Mezilor şi a Perşilor.
-Capitolul 9: Un Dumnezeu care schimbă răul în bine.
-Capitolul 10: Un Dumnezeu care răsplăteşte credincioşia.
Iată ce vom studia în această carte. Ca să vedeţi câte putem descoperi despre Dumnezeu, dintr-o carte biblică în care nici măcar nu este pomenit Numele Său! Dumnezeu are capacitatea să ne cucerească inimile, chiar şi în mod indirect, doar din lucrurile minunate pe care le face. De fapt, Dumnezeu are o preferinţă pentru a locui în ascuns: Aceasta deoarece, deocamdată, faţă în faţă nu-L putem vedea, pentru că ,,am păţi-o” ca şi Israel la Sinai, şi apoi pentru că în felul acesta Dumnezeu ne curtează inima noastră, stârnindu-ne tot mai mult dragostea şi interesul faţă de Persoana Sa, ca lui Moise la rugul aprins.
Dar să începem cu începutul: Capitolul 1: Un Dumnezeu care se implică în evenimentele istorice.
Din punct de vedere cronologic, evenimentele cărţii Estera, se petrec în secolul 5 înainte de Cristos. Ahaşveroş sau Xerxes I, domneşte între anii 482-465. Ospăţul lui Ahaşveroş are loc în anul 482. Estera devine împărăteasă în 478. Genocidul planificat de către Haman urma să aibă loc în 473. Tot în acel an are loc izbăvirea evreilor cât şi accederea lui Mardoheu în funcţia de mare vizir al Persiei. În 465 Ahaşveroş este ucis de către curteanul Arta-banus.
Aşadar, din punct de vedere al cronologiei biblice, ne aflăm între edictul lui Cir din 536, prin care evreii primeau libertatea de a se reântoarce în patria lor, şi lucrarea lui Esra şi Neemia din 454, 445.
Este cunoscut faptul, că în urma decretului de elberare emis de împăratul Cir, doar o mică parte dintre evrei s-au reântors în ţara sfântă, cu Zorobabel, cei mai mulţi dintre ei hotărând să rămână mai departe printre străini, acolo unde deja în cei şaptezeci de ani, îşi făcuseră o situaţie. Aceasta este perioada în care se petrec evenimentele cărţii Estera.
În esenţă, cartea Estera ne prezintă modul providenţial prin care Dumnezeu şi-a salvat poporul Său, într-un moment în care, deja era decretată prin lege imperială, neschimbătoare, a mezilor şi perşilor, exterminarea lui.
De fapt, poporul lui Dumnezeu, totdeauna a avut duşmani, iar cel mai mare duşman al său este Diavolul. Evanghelia, în esenţă, este vestea bună a salvării noastre de la moarte, prin lucrarea providenţială a lui Dumnezeu.
Iată ce învăţăm în Estera capitolul 1 despre providenţa lui Dumnezeu:
1. Dumnezeu pregăteşte soluţia la problema copiilor Săi, încă cu mult timp înainte ca aceasta să apară.
La noi oamenii, prima dată întâmpinăm problema, şi apoi ne zbatem să descoperim pentru ea o soluţie. La Dumnezeu, lucrurile stau altfel: Dumnezeu prima dată crează soluţia şi abia apoi permite problemei să apară.
Aşa s-au petrecut lucrurile, inclusiv în cazul mântuirii. Isus Cristos a fost rânduit ca Miel al lui Dumnezeu, care să spele păcatele lumii, încă înainte să fi existat: Adam, şarpele, Edenul sau pomul cunoştinţei binelui şi răului, dupăcum spune Petru în epistola sa: ,,căci ştiţi că nu cu lucruri peritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire, pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană. El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,” (1Pet.1:18-20)
Principiul acesta este valabil inclusiv în cazul ispitei: Dumnezeu permite ispita doar după ce a pregătit mijlocul să ieşim din ea. Aşa citim în 1Corinteni 10: 13: ,, Nu v-a ajuns nici o ispită, care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească. Şi Dumnezeu, care este credincios, nu va îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile voastre; ci, împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea, ca s-o puteţi răbda.”
În ceea ce priveşte cartea Estera, cu mult timp înainte ca Haman să-i urască pe evrei şi să le plănuiască moartea, Dumnezeu a şi început să lucreze la proiectul salvării lor. Chiar din clipa în care se ţesea în pântecele mamei, chipul Esterei, Dumnezeu a avut în vedere ca acesta să aibe trăsăturile necesare, astfel încât, la vremea hotărâtă, să capete trecere înaintea lui Ahaşveroş.
Deasemenea, când Haman încă nici nu era printre preferaţii împăratului, cu nouă ani înainte de planificarea genocidului, Dumnezeu deja pregătea drumul Esterei spre împărăţie. Neascultarea împărătesei Vasti, alungarea ei de la palat, sfaturile primite de la sfetnicii săi, toate aceste evenimente erau în controlul lui Dumnezeu. Pe Dumnezeu, nimic nu-L surprinde niciodată. El niciodată nu este cu temele nefăcute.
Din Estera 1, învăţăm că dacă ne confruntăm cu o anumită problemă, Dumnezeu deja a creat soluţia înaintea ei. Pentru copiii lui Dumnezeu, nu există probleme fără soluţii.
Acest fapt este o mare încurajare, pentru noi care trecem prin tot felul de probleme. Când avem o suferinţă în trup, o criză financiară, o durere sufletească, tot ce avem de făcut este să cerem lui Dumnezeu să ne arate soluţia, pe care deja a pregătit-o pentru noi, şi să ne punem toată încrederea în El.

2. Conducătorii pământului sunt marionete în mâna lui Dumnezeu.
Împăraţii pământului şi guvernele, sunt unelte în mâna lui Dumnezeu, atât când doreşte, ca prin ele, să-şi binecuvinteze poporul, cât şi atunci când doreşte să-l pedepsească. Deciziile mai marilor lumii sunt hotărâri dumnezeieşti, dupăcum găsim scris în cartea proverbelor: ,,Hotărâri dumnezeieşti Sunt pe buzele împăratului” (Prov.16:10)
În Estera capitolul 1: împăratul, sfetnicii lui, legile cât şi dreptul, n-au fost altceva decât unelte ale lui Dumnezeu prin care urmărea ridicarea Esterei în fruntea imperiului, pentru ca prin ea să-şi salveze poporul de la moarte. Sfatul primit de la Memucan, de a strânge toate fetele frumoase din imperiu, ca dintre ele împăratul să-şi aleagă o împărăteasă, în locul neascultătoarei Vasti, a fost folosit cu abilitate providenţială de către Dumnezeu, pentru ridicarea Esterei.
Prin urmare, nu are sens să vorbim împotriva guvernelor, nici să dăm vina pe ele pentru situaţia existentă în ţară. Guvernul nu este altceva, decât unealta lui Dumnezeu pentru pedepsirea sau binecuvântarea noastră. Soluţia nu constă în schimbarea guvernului ci în schimbarea vieţii noastre, prin pocăinţă.
Ceea ce afirm în aceste rânduri, nu sunt poveşti de adormit copiii, ci realităţi experimentate de-a lungul istoriei. Prosperitatea economică din ultimele două secole, a Americii cât şi a multor ţări din Europa de vest, a avut ca şi cauză, îndreptarea cu faţa spre Dumnezeu a acestor popoare, în urma marilor treziri spirituale, ale secolelor optsprezece şi nouăsprezece, iar decăderea din ultimii ani a acestor popoare, s-a datorat faptului că tot ele au dat tonul şi la păcat şi destrăbălare.
3. Dumnezeu foloseşte chiar şi răul din lume, în împlinirea planurilor sale desăvârşite.
Revenind la Estera capitolul1: pretenţia absurdă a unui bărbat beat, de a arăta frumuseţea nevestei sale tuturor bărbaţilor de la banchet, neascultarea unei neveste de bărbatul ei, un divorţ, toate aceste lucruri rele sunt folosite de Dumnezeu pentru realizarea planurilor Sale desăvârşite, adică pentru a o duce pe Estera în casa lui Ahaşveroş, ca de acolo să o folosească pentru izbăvirea poporului Său.
Nu Dumnezeu este sursa răului, ci Diavolul. Dar Dumnezeu în înţelepciunea şi suveranitatea Sa, nu poate fi împiedecat de tot răul din lume, în împlinirea planurilor Sale desăvârşite. Dimpotrivă, Dumnezeu are capacitatea de a folosi chiar şi răul lumii, la realizarea binelui pe care doreşte să-l facă copiilor Săi, dupăcum găsim scris în Romani 8:28: ,,De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume, spre binele celor ce Sunt chemaţi după planul Său.”
În concluzie:
Deocamdată nu am primit răspuns la întrebarea: De ce totuşi Dumnezeu permite să apară probleme în viaţa poporului Său? De ce trebuie să existe un Haman, şi de ce i se dă pe mână, cel puţin pentru o vreme, soarta poporului Domnului? De ce există boli, suferinţe, necazuri, crize şi probleme? La aceste întrebări vom medita în mesajele viitoare. Însă pentru moment, am descoperit că o problemă nu apare decât după ce Dumnezeu a pregătit soluţia pentru rezolvarea ei. Prin urmare, existenţa problemei, este certitudinea existenţei soluţiei ei. Înainte ca Haman să-i urască pe evrei, înainte ca evreii să se îmbrace cu saci, să plângă şi să postească, strigând la Dumnezeu după ajutor, cu mulţi ani înainte de toate acestea, Dumnezeu deja lucra la realizarea planului de eliberare, folosind împăraţi, sfetnici, legi, drepturi civile, şi chiar şi răul din lume. Acesta este Dumnezeul nostru. Într-un asemenea Dumnezeu merită să te încrezi.