Un chip care trebuie cultivat (1)

Lucrarea lui Dumnezeu în noi nu are doar o latură negativă, de golire a răului, ci şi una pozitivă, de umplere cu tot ce este bun. Ea nu se limitează doar la omorârea omului de tip vechi, ci şi la cultivarea omului de tip nou. Omorârea ,,monstrului” despre care am vorbit în mesajele precedente, nu realizează altceva decât să facă loc pentru chipul cel nou care trebuie cultivat. De fapt, scopul final al lui Dumnezeu cu noi, este tocmai îmbrăcarea noastră în chipul făcut după asemănarea lui Cristos.
A accepta lucrarea lui Dumnezeu doar pe jumătate, adică doar în aspectul ei de dezbrăcare a omului vechi, nu face altceva decât să ofere noi posibilităţi diavolului. Un suflet curat, golit de păcat, dar neumplut de Dumnezeu, nu este altceva decât un loc pe care diavolul îl va face de şapte ori mai urât ca mai înainte. Iată cuvintele Domnului Isus: ,,Duhul necurat, când iese afară dintr-un om, umblă prin locuri fără apă, şi caută odihnă. Fiindcă n-o găseşte, zice: Mă voi întoarce în casa mea, de unde am ieşit. Şi când vine, o găseşte măturată şi împodobită. Atunci se duce de mai ia cu el alte şapte duhuri, mai rele decât el; intră împreună în casă, se aşează în ea, şi starea de pe urmă a omului aceluia ajunge mai rea decât cea dintâi.” (Luca 11:24-26) Lucrarea completă a lui Dumnezeu, conform cu Coloseni, implică: dezbrăcare-îmbrăcare, golire-umplere, omorâre-cultivare.
În mesajele precedente, am observat că Biblia se referă la natura noastră veche, ca la un trup monstruos care are mădulare ce trebuie omorâte şi care sunt acestea: curvie, necurăţie, patimă, poftă rea, lăcomie, mânie, vrăjmăşie, răutate, clevetire, vorbe ruşinoase, minciună. Dacă ar fi să continuăm paralela folosind aceeaşi ilustraţie şi în legătură cu omul cel nou, iată mădularele acestuia, conform cu Coloseni 3 şi 4: îndurarea, bunătatea, smerenia, blândeţea, îndelunga răbdare, îngăduinţa, iertarea, pacea, supunerea, vorba plină de har, etc.
În dobândirea acestor trăsături de caracter constă adevărata frumuseţe. Iată, de exemplu, ce spune Scriptura despre frumuseţea lui Dumnezeu: Când Moise cere să vadă Slava Domnului, Dumnezeu îi promite că va face să treacă pe dinaintea lui toată frumuseţea Sa. Apoi textul biblic ne spune că în timp ce Dumnezeu trecea pe dinaintea peşterii, în care era ascuns Moise, El Şi-a prezentat toată frumuseţea caracterului Său, manifestată prin bunătatea, mila şi îndurarea Sa. (Exod 33-34) Deasemenea, în Psalmul 45, ni se spune despre Domnul Isus, că El este cel mai frumos dintre oameni. Evident că nu era vorba despre frumuseţea fizică, ci despre frumuseţea caracterului, pentru că Isaia ne spune, că din punct de vedere fizic, Isus ,,N-avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.” (Isaia 53:2)
Cât despre frumuseţea trupului uman, Solomon, un expert în domeniu, după cele o mie de neveste pe care le avea, ne spune că: ,,Ceeace face farmecul unui om este bunătatea lui;” (Prov.19:22) Nu vi s-a întâmplat niciodată, ca la prima vedere, o anumită persoană, bărbat sau femeie, să vi se pară deosebit de frumoasă, iar după ce aţi început să-i cunoaşteţi mai bine slăbiciunile, răutatea, sau anumite carenţe ale caracterului să vi se pară urâtă? Sau invers, nu vi s-a întâmplat vreodată, ca la prima vedere, o anumită persoană, bărbat sau femeie, să vi se pară urâtă şi respingătoare, iar după ce aţi început să-i cunoaşteţi nobleţea caracterului să o găsiţi deosebit de frumoasă şi atractivă? Eu am avut asemenea experienţe, şi cunosc multe persoane care spun acelaşi lucru. Frumuseţea caracterului se imprimă atât de puternic pe trupurile noastre, încât le metamorfozează sporindu-le şi lor frumuseţea. Urâţenia caracterului se imprimă şi ea adânc pe trupurile noastre, sluţindu-le şi urâţindu-le. Bunătatea luminează faţa, o destinde şi o înseninează, pe când răutatea o întunecă, o încruntă şi o face plină de riduri. Soluţia pentru a fi frumoşi, chiar aici pe pământ, nu este fregventarea saloanelor de înfrumuseţare, ci fregventarea întâlnirilor cu Dumnezeu, care au ca efect transfigurarea chiar şi a trupurilor noastre. Moise după patruzeci de zile petrecute în prezenţa Domnului, a fost transformat chiar din punct de vedere fizic: faţa lui strălucea.
Dar trupul acesta fizic, este supus păcatului, şi de aceea el se comportă ca o floare: Are o perioadă, în care se manifestă ca un boboc, încă nedeschis, nematurizat, inocent dar promiţător. Apoi urmează perioada în care floarea lui se deschide şi îşi arată toată frumuseţea şi strălucirea. În această perioadă, totul este la superlativ, feeric şi minunat. Numai că această perioadă este şi cea mai scurtă. În scurt timp, începe ofilirea, când petalele încep să cadă, culorile să pălească, iar vigoarea să se diminueze, până la uscarea totală şi transformarea ei în ţărână.
Partea frumoasă este că Biblia promite răscumpărarea chiar şi a trupurilor noastre din robia stricăciunii. Dar până atunci, Pavel ne spune, că în timp ce trupul nostru îşi urmează drumul lui natural al ofilirii, în interiorul lui se petrece ceva extraordinar: ,,De aceea, noi nu cădem de oboseală. Ci chiar dacă omul nostru de afară se trece, totuşi omul nostru dinăuntru se înoieşte din zi în zi.” (2Cor.4:16) În interiorul nostru se produce un proces invers procesului ofilirii trupului. Dacă trupul nostru îmbătrâneşte şi se trece cu fiecare zi din calendar, omul nostru dinăuntru se dezvoltă şi se face mai frumos cu fiecare filă a acestuia. Omul dinăuntru nu cunoaşte îmbătrânirea, ramolirea nici moartea. De aceea Biblia spune despre o categorie de oameni că ,,ei aduc roade şi la bătrâneţe, Sunt plini de suc şi verzi,” (Ps.92:14)
Partea cea mai importantă a discuţiei, este că după plecarea din lumea aceasta, frumuseţea noastră din cer va fi determinată strict de frumuseţea caracterului. Atât de frumoşi vom fi cât de frumos va fi caracterul nostru. Această afirmaţie nu este doar o idee îndrăzneaţă avansată de către un predicator zelos, ci este un adevăr susţinut de Cuvântul lui Dumnezeu. Vorbind femeilor, care totdeauna au avut o aplecare mai mare în ce priveşte dorinţa după frumuseţe fizică, Petru le spune: ,,Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia neperitoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.” (1Pet.3:3-4) Doar curăţia unui duh blând şi liniştit este nepieritoare şi de mare preţ înaintea Domnului. Despre Mireasa lui Cristos, Pavel ne spune, că în momentul de faţă, aceasta se găseşte în salonul se înfrumuseţare şi modelare corporală: ,,Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană.” (Efes.5:25-27) Mădularele monstrului despre care am vorbit în mesajele precedente, sunt pete şi zbârcituri de care Mireasa lui Cristos trebuie să se debaraseze, şi să se îmbrace în sfinţenie şi neprihănire. La nunta mileniilor, Mireasa lui Cristos, trebuie să se ridice la înălţimea Mirelui ei. În Apocalipsa, găsim scris că Ioan a auzit un glas strigând: ,,Să ne bucurăm, să ne veselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit, şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat. -(Inul subţire Sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)” (Apoc.19:7-8) Iată deci în ce constă frumuseţea şi podoaba Miresei. Deasemenea, în scrisoarea adresată Bisericii din Pergam, celui ce va birui, Dumnezeu îi promite ceva foarte interesant: ,, Cine are urechi, să asculte ce zice Bisericilor Duhul: Celui ce va birui, îi voi da să mănânce din mana ascunsă, şi-i voi da o piatră albă; şi pe piatra aceasta este scris un nume nou pe care nu-l ştie nimeni decât acela care-l primeşte.” (Ap.2:17) Printre altele, celui ce va birui i se promite un nume nou. Dar oare are legătură cu ceva acest nume nou? În cultura ebraică, numele date copiilor aveau o semnificaţie deosebită, şi aveau o legătură strânsă cu felul de a fi, caracterul sau destinul copilului respectiv. În Biblie, Domnul Isus poartă aproximativ o sută de nume, şi toate acestea au legătură directă cu caracterul şi lucrarea Sa. Nu cumva numele pe care le vom purta în cer au legătură directă cu luptele şi biruinţele pe care le-am purtat aici pe pământ? Oare ce nume i s-ar potrivi cel mai bine lui Iosif? Eu cred că ,,fidelitate” sau ceva legat de biruinţa lui asupra ispitelor trupeşti. Dar lui Daniel? Eu cred că ,,integritate” sau ceva legat de hotărârea lui de a nu se spurca cu lucrurile din lumea aceasta. Dar celor trei tineri din Babilon? Eu cred că ,,statornicie” sau ceva legat de fermitatea lor în a rămânea în picioare cu însăşi preţul vieţii lor. Reţineţi, însă, un lucru foarte important: Sunt convins că în cer nimeni nu va purta numele ,,compromis”sau ,,căldicel” sau ,,prefăcătorie” sau ,,clevetire”. Astfel de nume vor purta cei din cealaltă tabără. În Apocalipsa, curva cea mare avea scris pe frunte: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor pământului.” (Apoc.17:5), iar toţi cei care se lasă seduşi de ea vor purta pe frunte numele, semnul şi numărul ei.
În concluzie:
Una din dorinţele cu care ne-am născut, este dorinţa de a fi frumoşi şi de a ne căsători cu cea mai frumoasă persoană din univers. În special în perioada tinereţii, omul fie bărbat fie femeie, este deosebit de preocupat de modul în care arată. Băieţii, încep să fregventeze sălile de sport şi să tragă la fiare. Fetele, încep să fie toată ziua cu ochii pe cântar şi pe programele sălilor de modeling. Pentru cei mai mulţi tineri, criteriile de selecţie a partenerului de viaţă se reduc la aspecte ce ţin de trup. Tânărul însurăţel, este cuprins de o aşa mare vrajă, încât băiatul crede că s-a căsătorit cu o zeiţă coborâtă direct din Olimp, iar fata are impresia că l-a întâlnit direct pe fiul lui Zeus în persoană. Însă şocul nu întârzie să apară, când însurăţelul coboară cu picioarele pe pământ şi constată că partenerul său de viaţă este tot om, cu calităţi şi cu defecte. Pentru unii şocul este atât de mare încât ajung chiar la divorţ. Însă cei cu capul pe umeri, sau mai bine zis care au urechi şi pentru vocea lui Dumnezeu, vor învăţa că adevărata frumuseţe este frumuseţea caracterului. Dacă ne-am născut cu dorinţa de a fi frumoşi, înseamnă că putem fi frumoşi, şi dacă purtăm în noi dorinţa de a ne căsători cu cea mai frumoasă persoană din univers, înseamnă că lucrul acesta este posibil. Dumnezeu nu a pus în noi dorinţe ce nu pot fi împlinite. Diavolul nu ne-a dat dorinţe noi ci doar le-a pervertit pe cele existente. Noi putem dobândi o frumuseţe mult mai importantă şi mai durabilă decât frumuseţea fizică, şi care o influenţează şi pe aceasta. Deasemenea, noi ne putem căsători cu cea mai frumoasă persoană din univers, adică Domnul Isus. Dar chiar şi în familia pământească, noi putem experimenta frumuseţea pe toate planurile în măsura în care ne apropiem de modelul biblic: Cristos-Biserică, dupăcum spune Pavel: ,,Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului; căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, după ce a curăţit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată fără sbîrcitură sau altceva de felul acesta, ci Sfântă şi fără prihană.” (Efes.5:22-27) În măsura în care bărbatul se aseamănă tot mai mult cu Cristos, iar femeia cu Biserica, este posibilă experimentarea frumuseţii pe toate planurile chiar şi în căsătoria pământească. Dar tot ce se întâmplă aici pe pământ, este o pregătire pentru marea căsătorie, a Bisericii cu Cristos. Însă până atunci trebuie să ne înfrumuseţăm şi să ne împodobim.
În mesajele următoare vom învăţa de ce şi cum ne putem îmbrăca în omul cel nou, creat de o frumuseţe ca frumuseţea lui Dumnezeu.

Posted on Septembrie 4, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. Lasă un comentariu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: