Despre Evlavie 2

,,El este Acela care, în zilele vieţii Sale pământeşti, aducând rugăciuni şi cereri cu strigăte mari şi cu lacrămi către Cel ce putea să-L izbăvească de la moarte, şi fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, cu toate că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit.”
Dacă Biserica de astăzi duce lipsă de ceva, atunci ea duce lipsă de oameni ai rugăciunii, care să vină înaintea lui Dumnezeu, la fel ca Domnul Isus, cu rugăciuni şi cereri, cu strigăte mari şi cu lacrimi, şi care să aibă certitudinea că Dumnezeu îi ascultă. Dar problema este că Dumnezeu nu ascultă decât rugăciunile oamenilor evlavioşi. Însuşi Domnul Isus, măcar că era Fiu, a fost ascultat din pricina evlaviei Lui, şi nimeni nu va face excepţie de la această regulă. Însă marea problemă este că noi trăim vremurile despre care vorbeşte Pavel, în care creştinii vor avea doar o formă de evlavie, dar fără putere. Cred că ar trebui să ne rugăm şi noi împreună cu David: ,,Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioşi, pier credincioşii dintre fiii oamenilor. Oamenii îşi spun minciuni unii altora, pe buze au lucruri linguşitoare, vorbesc cu inimă prefăcută.” (Ps.12:1-2)
Fiind cercetat în mod deosebit de Dumnezeu, prin textul biblic citat din Evrei, am început să meditez mai profund asupra învăţăturii biblice despre evlavie, cu scopul de a mă lăsa desăvârşit de către Dumnezeu, spre a putea fi folosit cu putere, în lucrare.
În mesajul precedent, am văzut că evlavie înseamnă: a trata în mod corespunzător problema păcatului, a avea un sentiment de frică de Domnul spre a nu-L întrista, a te apropia de El, în închinare, cu frică şi cu cutremur, ştiind că El este un foc mistuitor, a purta în suflet dorul după revenirea lui Cristos, şi a-L iubi pe Dumnezeu din toată inima. Deasemenea am observat că evlavia trebuie dovedită prin fapte de evlavie, nu prin forme de evlavie fără putere.
În cele ce urmează, aş dori să mai medităm la câteva aspecte, legat de evlavie:
1. Evlavia este ceva ce noi trebuie să cultivăm.
Porunca lui Pavel către Timotei este următoarea: ,,Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti. Caută să fii evlavios. Căci deprinderea trupească este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucît ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.” (1Tim.4:7-8) ,,Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, deci, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri. Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţa. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor Martori.” (1Tim.6: 3-11)
Calitatea de a fi evlavioşi intră în responsabilitatea noastră. Evlavia este ceva ce trebuie căutat. A fi evlavios este un lucru cu care te deprinzi. Evlavia este o deprindere, care trebuie învăţată şi cultivată, la fel ca şi deprinderile trupeşti, numai că aceasta este de mai mare folos decât celelalte, pentru că ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare. A fi evlavios implică a fugi de anumite lucruri şi a urmări alte lucruri. Conform versetelor citate, evlavia se cultivă fugind de: basmele lumeşti şi băbeşti, de învăţătura nesănătoasă, de oamenii plini de mândrie, care au boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Tot din versetele menţionate, evlavia se cultivă urmărind: neprihănirea, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea; luptând lupta cea bună a credinţei şi apucând viaţa veşnică la care ai fost chemat.
Aşadar noi suntem mai mult sau mai puţin evlavioşi în funcţie de seriozitatea cu care cultivăm în viaţa noastră această deprindere duhovnicească.
2. Învăţătura sănătoasă este doar aceea care ne conduce la evlavie.
Există un test sigur după care poate fi verificată învăţătura sănătoasă, şi depistată învăţătura falsă: Învăţătura sănătoasă este învăţătura care duce la evlavie, iar orice altfel de învăţătură este falsă: ,,Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.” (1Tim.6:3-5)
Testul este foarte simplu şi precis: dacă învăţătura care mi se oferă mă îndeamnă să mă feresc tot mai mult de păcat, dacă mă îndeamnă să-mi arăt credinţa din fapte nu din forme, dacă mă inspiră la teamă sfântă faţă de Dumnezeu, la a mă apropia de El cu mult respect şi reverenţă, la a-L iubi tot mai fierbinte şi la a mă pregăti tot mai mult pentru venirea Domnului Isus, atunci aceasta este învăţătura sănătoasă. În schimb, dacă învăţătorii mei, caută versete biblice care să justifice băutura, divorţul şi alte trăiri în păcat, dacă atunci când le ceri fapte vrednice de pocăinţă ei te acuză de legalism, dacă promovează un gen de a te trage de şireturi cu Dumnezeu, nimicind orice sentiment de frică de Domnul, dacă închinarea propusă de ei este mai mult circ decât aceea a fiinţelor cereşti din Isaia şi Apocalipsa, dacă învăţătura lor nu mă motivează la pregătire pentru venirea Domnului şi la dragoste faţă de Dumnezeu, atunci este o învăţătură deosebită de evanghelie şi trebuie respinsă, iar cu cei care o propovăduiesc trebuie întreruptă orice legătură. Asta ne învaţă Biblia şi asta trebuie să facem. Aceste învăţături sunt cu atât mai importante cu cât trăim vremuri în care învăţăturile false s-au înmulţit foarte mult.
3. Pentru a ajunge la adevărata evlavie, trebuie să avem o motivaţie corectă.
Recitim 1Timotei 6:3-10: ,,Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu ştie nimic: ba încă are boala cercetărilor fără rost şi a certurilor de cuvinte, din care se naşte pizma, certurile, clevetirile, bănuielile rele, zădarnicile ciocniri de vorbe ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni. Negreşit, evlavia însoţită de mulţumire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, deci, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns. Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.”
În aceste versete, Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează de faptul că există oameni care transformă evlavia într-o sursă de câştig. Există oameni, şi chiar lideri spirituali, care fac pe evlavioşii înaintea credincioşilor, cu scopul de a fi văzuţi de cei lesne crezători, şi de a primi onoruri cât şi bunuri materiale. De obicei, astfel de ,,evlavioşi” sunt nişte oameni leneşi, la care li se ,,huruie” casele şi gardurile peste ei, iresponsabili faţă de familiile lor, incapabili să se ţină de o slujbă sau de un serviciu, specialişti în arta cerşitului şi totdeauna gata să condamne pe cei care au înţeles că a pune pâine pe masa copiilor ţine tot de evlavia înaintea lui Dumnezeu. Dacă aţi cunoscut şi dumneavoastră astfel de oameni ştiţi la ce mă refer. Psalmistul David spune: ,,Am fost tânăr, şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel neprihănit părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.”, iar însuşi Pavel a muncit cu mâinile lui. O motivaţie care vizează scopuri materialiste va conduce la o evlavie falsă.
La adevărata evlavie se ajunge numai având o motivaţie corectă. Motivaţia corectă este aceea de a fi plăcuţi lui Dumnezeu.
Cine ne motivează pe noi la evlavie? Iată ce spune Pavel în Tit 2:11-12: ,,Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat, şi ne învaţă s-o rupem cu păgînătatea şi cu poftele lumeşti, şi să trăim în veacul de acum cu cumpătare, dreptate şi evlavie,” Harul lui Dumnezeu arătat în Domnul Isus, ne motivează la evlavie. Dragostea lui Dumnezeu manifestată faţă de noi prin jertfă, ne motivează să-i fim plăcuţi Lui.
4. Caracteristicile evlaviei autentice.
Evlavia autentică are câteva caracteristici: conferă putere, este constantă, se vede în primul rând între cei din casă şi atrage persecuţii.
Evlavia autentică conferă putere. Aceasta este în contrast cu forma de evlavie a zilelor din urmă, dar tăgăduindu-i puterea. (2Tim.3:5) În ce constă puterea evlaviei adevărate? În ascultarea rugăciunilor! Dumnezeu ascultă rugăciunile oamenilor evlavioşi: ,,De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.” (Ps.32:6)
Evlavia autentică este constantă. Acuzaţia adusă de către Dumnezeu lui Israel era că evlavia lor ţine doar cât norul de dimineaţă şi ca roua care trece curând. (Osea6:4) Norul de dimineaţă şi roua sunt fenomene care depind de împrejurări favorabile. Evlavia falsă depinde tot de împrejurări. Când este rost de ceva câştig, sunt cel mai evlavios om, când nu mai am nimic de câştigat s-a terminat şi cu evlavia. Astfel de oameni sunt o scârbă înaintea lui Dumnezeu.
Evlavia autentică se vede în primul rând acasă. Iată porunca Domnului către copiii sau nepoţii văduvelor: ,,Dacă o văduvă are copii sau nepoţi de la copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.” (1Tim.5:4) Este simplu să fi evlavios două ore pe săptămână, în biserică, mai greu este să fi evlavios douăzeci şi patru de ore pe zi acasă. Testul evlaviei îl dăm acasă între copii, părinţi şi faţă de partenerul de viaţă.
Evlavia autentică atrage persecuţii. Aşa ne spune apostolul Pavel: ,,De altfel, toţi cei ce voiesc să trăiască cu evlavie în Hristos Isus, vor fi prigoniţi.” (2Tim.3:12) Prigoana începe de obicei din partea celor care au o evlavie falsă. Creştinii cu o evlavie falsă sunt demascaţi de către cei care au o evlavie autentică, iar faptul acesta nu convine şi stârneşte persecuţii.
5. La evlavia adevărată nu se ajunge prin puterile noastre ci prin puterea lui Dumnezeu.
,,Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea, care este în lume prin pofte.” (2Pet.1:3-4)
Chiar dacă cultivarea deprinderii evlaviei este responsabilitatea noastră, puterea care ne transformă în oameni evlavioşi nu este a noastră. Dumnezeu ne-a pus la dispoziţie toate resursele necesare pentru a fi evlavioşi, prin cunoaşterea Domnului Isus, sau cu alte cuvinte: ,,Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri.”
În concluzue:
Motto-ul vieţii mele este acesta: ,,Exist, mă lupt, agonizez pentru a trăi o mare trezire spirituală în România!” Îmi doresc ca Dumnezeu să asculte şi rugăciunile mele aşa cum le-a ascultat pe ale Domnului Isus. Vreau să văd mari mulţimi de oameni venind la Domnul Isus, ca răspuns la rugăciune. Dar El îmi spune că pentru aceasta trebuie să am şi eu evlavia Domnului Isus. Deasemenea, îmi doresc ca Dumnezeu să ridice mulţi oameni ai rugăciunii de felul acesta, şi mă bucur nespus de mult că Dumnezeu m-a aşezat lângă oameni care au această dorinţă.

Posted on Octombrie 30, 2012, in Predici scrise. Bookmark the permalink. 1 comentariu.

  1. ma bucur foarte mult despre ce ati scris. si stiu ca numai cu ajutorul Domnului ati putut aseza aceste cuvinte adevarate si cu totul vrednice de crezare. A Domnului sa fie slava in veci amin.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: